Ion Mihaila

În această seară am simțit Intrând în mine o mie de păsări Cu ciocul lor de frig până în sângele cald... Știam că m-au confundat cu soarele acestei veri... Iubita, își mai lipește , câteodată,

atâtea ne apropie, atâtea ne despart prea multe ne-au unit prea multe ne fac imposibilă iubirea sunt multe care ne fac să suferim, care ne fac să ne iubim, care ne fac să ne supărăm, care

Atunci când ți se face Dor de mine Tu îți târăști sufletul La marginea Poeziei mele... Virgulă.... Sufletul meu –Vagabond E căutat de Primăria Dragostei Nu știu dacă a fost întrebat de

Sînt momente în viața noastră Cînd credem că Dumnezeu ne-a uitat Dar El... nu ne poate uita niciodată Doar noi uităm de El Doar noi Îl uităm Fiindcă Dumnezeu este în noi EL este mereu în

-Alo, e cineva acasă ? Pășeam în sufletul pe care Nu-l mai văzusem de –atâta timp, Ca într-o casă părăsită Sau, bănuiam doar, ai cărei proprietari erau plecați într-un concediu în jurul

Aseară Amintirile m-au Îngenuncheat Și m-au pus să jur Pe biblia dragostei. Cu capul plecat de Palma șoaptelor tale, Nu aveam curajul să deschid ochii Dar și cu ei perfect închiși, Te

Cum aș putea să-ți alung tristețea Din ochii care altă dată Îmi tăia lumina în două Și-i dăruia inimii partea sa de fericire Cum aș putea să crestez în privirea ta Acel altoi de soi ce-mi va

Îmi poți spune Cum aș putea să opresc dimineața să mai vină așa peste mine ? Am încercat să trag de plapuma cerului de noapte dar soarele, îmi smulgea capătul de care țineam așa de

Tu mi-ai tors dragostea din suflet și-apoi ai înfășurat-o odată cu privirea într-un ghem și l-ai ascuns în ochii tăi adânci.... mă rog zile-n șir să vii cu ochii cât mai aproape de

Atunci când am aflat că într-adevăr exiști am alergat să-i spun curcubeului că nu mai mă impresionează iar legătura mea cu Dumnezeu vei fi tu ! eram mult cufundat în gândurile mele în seara

Știu că n-o să te am niciodată Dar tot mai sper Să pot număra toate stelele Până la ziuă, Să pot tăia cerul felii Cu acel cuțit Pe care-l răsucești Cu-atâta cruzime În inima mea Atunci când

Știu că n-o să te am niciodată, am mai discutat asta... totuși, așa ridicat cu fruntea lipită de stele sărutând în genunchi luna cu tălpile pe nori de promisiuni am reușit să-mi rup ca pe-o