Poezie

Seară de toamnă

1 min lectură·30 octombrie 2008

Mediu

În această seară am simțit

Intrând în mine o mie de păsări

Cu ciocul lor de frig până în sângele cald...

Știam că m-au confundat cu soarele acestei veri...

Iubita, își mai lipește , câteodată, sufletul de mine, așa,

Dar, afurisitul de suflet, nu-l bănuiam că are filet,

Se-nșurubează în adâncul din spatele ochilor mei

Și își freacă mîinile lângă teracota încinsă

Amăgind-o cu vorbe lingușitoare:

-Inimă tu chiar arzi frumos pentru mine !!!

Aș fi vrut să știe că acest șemineu,

La care ea îi spune sobRă sau inimă, nu mai știu,

Am zidit-o cu mulți ani în urmă

Punând fiecare teracotă cu mâna mea

Așa cum mi-ar fi plăcut să o facă ea,

Altădată ,ziditorul unui mic soare

În cele mai friguroase cămări ale sufletelor

Pe care le-a cunoscut, pe care le-a încălzit

Pe care, pur și simplu, le-a evaporat....

P.S. -Știai că nebunii ăștia

Mâine noapte vor opri timpul

Preț de o oră?

-Eu ce voi face singur?

Poate dacă eram împreună

Înțelegeam ce este eternitatea

Fie și pentru, numai o oră...

001.360

Ion Mihaila. “Seară de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-mihaila/poezie/1807963/seara-de-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.