Trusa pentru reparațiile sufletului

„Majestate, versurile se desprind de noi Ca frunzele moarte de copaci” Mihai Eminescu către Carmen Sylva(Regina Elisabeta) Aseară m-am rătăcit în sufletul ei iar în acel întuneric căutam cu speranța mea-lumânare aproape să se stingă o dragoste ascunsă dar strălucind mai frumos decât Sirius... Am găsit-o aruncată Și atât de prăfuită, Uitată într-un dulap De unelte al sufletului ei, Mai repara Din când în când la El Eu așteptând că într.o zi Îmi va înapoia SDV-urile Acestea... Nu am cui raporta acest furt Dar îmi este teamă Că nu mai voi putea repara nici măcar sufletul meu... Toată dragostea mea i-am dat-o atunci Toată dragostea mea.....