Poezie
Fumuri
2 min lectură·
Mediu
E o dementă, toată lumea spune că
o excită în draci mirosul și gustul de tutun
și c-o poți băga în pat doar suflându-i
în nas un damf de ceață densă dintr-un fir de Ronson.
Când își face apariția în tavernă
se aprind brichetele, fosforul chibriturilor explodează
iar masculii feroce mestecă duhan și-o fluieră pe duduie,
invitând-o la un trabuc.
Toți ar vrea să-i dea să fumeze de la ei,
să le ia în gură havanele, chiștoacele sau sugarele
groase sau slims, lungi sau scurte, tari sau light, cu sau fără filtru
fără vreo frică de cancer pulmonar.
Dar nimeni nu intră sau pleacă vreodată din tavernă
cu madmoazela la braț , nimeni nu-i oferă vreun pahar de pileală
care să-i amorțească buzele și să-i deschidă picioarele.
O privesc încântat cum își face loc nepăsătoare printre siluete
grase și libidinoase care încearcă s-o ducă cu muia,
mișcându-și curul până pe scaunul din dreapta mea.
Își aprinde țigara și trage cu sete primul fum,
trăind intens momentul în care gudronul, nicotina și
monoxidul de carbon o făceau în 3 inundându-i plămânii,
parcă ademenindu-mă spre vulva sa .
Apoi își întoarce privirea la toți junii primi și moșii cu pulile sculate
care îi aplaudau existența și mă întreabă nostalgică dar îmbietoare
de ce nu mă alătur și eu corului de guri spurcate
care i-ar fi îndesat vreo 40 de țigarete în pachet.
Palmez din impuls fotografia a cărui chip
m-a făcut odată androgin și-i răspund cu-n zâmbet:
“Eu m-am lăsat de fumat”.
033515
0
sau doar disimularea lui...
(fac aceeași greșeală: mă raportez doar la ce-mi transmite textul.
nu am absolut deloc cunoștințe despre tehnică sau stil.
sper să mai îmi meargă... :) )
succes!