viața de pe genunchi

LIM,
o particularizare perfectă.
îmi place

*noaptea îmi strîng genunchii în brațe
și le spun povești pînă adorm.*

toate cele bune!

același,
teodor dume,

\"oamenii îmi strigă genunchii pe nume\"

\"oamenii pot fi răutăcioși
oamenii pot arunca priviri piezișe genunchilor mei\"

musai tre\' să-ți schimbi, măcar din când în când, traseele..

si poetul a incredintat frica genunchilor si le-a spus :de azi inainte veti tremura in locul meu, va veti impiedica in locul meu, veti trai in locul meu...
va fi bine...
frumos...
pe curind,
Corina

nu ar merge mai bine titlul /viata din genunchi/ :)
finalul imi place cel mai mult pt ca da un ton de sensibilitate, de intoarcere in copilarie cu traire cu tot, fara a se detasa de prezent.
numai bine

T.D. Da, este o particularizare. Vă mulțumesc de remarcă.

Gena, le voi schimba :)

Corina, frumoase cuvinte, mulțumesc mult.

Ștefan viața nu aparține genunchilor, ci celor ce le conferă viață. Mulțumesc pentru vorbele bune.

LIM.

ți-am văzut genunchii copii,pe care îi protejezi,îi ocrotești ,îi alinți cu nume,cu povești seara la culcare,genunchii tăi îi văd palmele tale, ochii tăi și chiar copilul din tine ,care împreună au nevoie de dragoste,
cu prietenie,L

ai văzut bine, ai înțeles mesajul exact. Și asta mă bucură.
LIM.

exista viata in genunchi si ca forma de sustinere. la ea ma gandeam :)

Da, așa este, ar fi o variantă posibilă. Cititorii văd mesajul fiecare în felul său, asta nu poate decît să ma bucure.
LIM.

\"noaptea îmi strîng genunchii în brațe
și le spun povești pînă adorm. \"

Finalul imi contureaza imaginea \"copilariei\" la care ne mai intoarcem uneori cu nostalgie.

Mă bucură înțelegerea. Mulțumesc de semn.
LIM.