floare de mac

narcise,
ciclul acesta cu soarele te prinde bine.
îmi place cum versifici și păstrezi cursul stărilor până la final

*ce-o fi fost așa de interesant la ea

nici măcar nu părea reală*

aprecieri!

același,
teodor dume,

marcată trecerea zilei. Și nimic din desfășurarea ei nu rămîne important vieții.
Ca un fel de detașare poetică, așa am citit.
LIM.

o poema sensibila si frumoasa pana la lacrimi imaginile se amesteca o mare densitate la semnificatiile metaforelor nu pot decat sa am numai cuvinte de lauda si pretuire pentru autorul care a reusit sa scoata un text atat de gingas si sensibil

partea asta mi-a placut cel mai mult aproape am plans:
\"ca o pată de sânge
pe întinsul pustiu al cerului\"

sunt impresionat si emotionat pur si simplu nu imi vine sa cred ce frumoasa e iar sfarsitul este magistral \"parcă era înfiptă acolo cu un ac de gămălie\"

ce baletare ghidușă poți să ne oferi...
un crâmpei de roșu obraznic într-un passpartout de când lumea.
dar descoperit la timp.

(în drumul zilnic spre job trec pe lângă covoare întregi de maci.
îmi sunt mințile pline de gămălii roșii. :)
paradoxul situației face ca peticele astea ițite întocmai cum spui, să se proiecteze pe groapa de gunoi, devenită munte_de_gunoi...
dar o fac într-un mare fel: ferm.
mi-am început seara cu un curcubeu în ițirea furtunii de afară și un roș\' de bold în vijelia dinăuntru)

vă mulțumesc de semn & trecere.

Teodor D.,totdeauna onorat de vizită, soarele-mi pare uneori o floare de mac.

Liviu Ioan M.,deși soarele apare și dispare, destinul nostru nu e afectat.

Alexandru M.,m-ai dat gata cu sensibilitatea :).totdeauna binevenit.

Gena G.,ai remarcat frumos reflectarea florii de mac în vijelia sângelui.încântat de cunoștință, nu știu să ne mai fi întâlnit:)

cu prietenie tuturor,

același, Narcis