Irozii
În fiecare făt ce-l schingiui dureros Ucizi cu josnicie un frate-al Lui Hristos Și-n fiece salon ce dezmembrează plozi E un sobor demonic și-o ceată de irozi - Cum plângi cu ei, I(i)suse,
MIMurza Narcis Ioelîntre mine și tine, Crucea Lui
Între ochii mei și curgerea trupului tău între buzele mele și buzele tale între mâinile mele și mâinile tale Crucea Lui Între dorința mea și dorința ta între cuvintele mele și răspunsurile
MIMurza Narcis Ioeleu și Tu
Motto: "Prin Hristos ajungem astfel să socotim pe celălalt ca pe noi înșine, așa cum Tatăl nu mai desparte pe Fiul și pe Duhul Sfânt de Sine, și nici aceștia nu Se consideră despărțiți între ei și de
MIMurza Narcis IoelAștept o zi...
O zi în care liniile curbe nu vor mai conta O zi în care ne vom îndrepta Aștept o zi când ne-om trezi O zi în care zâmbete n-or fi triste și pustii nici lacrimi râse, cenușii, nici
MIMurza Narcis IoelDe Nașterea Domnului
Când fiece fir de iarbă, de floare, ar putea fân să fie și fiecare pom crâmpei de scândură, mă întreb cât de mare să fie ieslea în care să coboare Dumnezeu Când fiece păstor,
MIMurza Narcis IoelÎnălțare
Înălța-te-voi Doamne... Tu, Cel ce ești aici mai mult decât acolo acum mai mult decât atunci Tu, Cel ce ești Același mai mult decât acela Înălța-tu-te-ai, Doamne, nouă
MIMurza Narcis IoelTablou de toamnă
E toamna filă de ceaslov din care învață paseri dor de depărtare... În veștede tapeturi, jos, în vale, și codrul, și dumbrava-s strane goale Doar unul singur cântu-și mai
MIMurza Narcis IoelSabia de foc
O sabie de foc cercetează-n livadă, o sabie de foc scotocește prin vii- arhanghelul aprig, cin' stă să îl vadă, sau mantia-i sacră ce-aprinde câmpii? O sabie de foc se învârte pe dealuri și
MIMurza Narcis IoelSă Te cunosc
Te cunoșteam din stropi de rouă și-n ploaia blândă de la geam În fiece sclipire nouă, Lumina Ta o cuprindeam Cu mâini de prunc cercam înaltul Și vârful ierbii să Te-ajung - Săream cu miei
MIMurza Narcis IoelFuga lui Adam
o ultimă frunză-ntr-un ultim copac, precum un drapel de pânză-nvechită pe pajiștea arsă de vântul sărac e frig, simți în ierburi o fiară pitită încerci să te-ascunzi, fiori te înhață
MIMurza Narcis Ioella porțile toamnei
toamna corabie străveche pe valuri de aramă vântul hamalul credincios descărcându-i comorile copacii această mulțime ce stă cu brațele întinse frunzele foșnet de stofe, catifele,
MIMurza Narcis IoelÎnserare de august
Cu trist răsuflet vântul doinește prin aluni Ca un monah ce ‘nalță frânturi de rugăciuni Pe roade, în livadă stă soarele-ndoit – S-a copt de-acuma vara și-i ca un fruct zbârcit În
MIMurza Narcis Ioelcan\'t get away
nu voi târî după mine șinele s-aduc trenul acela înapoi ca pe un lanț ce se termină c-o ancoră înfiptă-n iluzii nu voi trage spre mine toate străzile și cărările pe care-am pășit ca pe-un
MIMurza Narcis IoelCăutarea odihnei
Te caut cum sicriul își caută mortul - Îngroapă-te-n mine, agapică stea! Lasă-ți în urmă corabie, portul, Ascunde-te-n ploaia din inima mea Urma-ți adulmec în ceața albastră Căci tot mai
MIMurza Narcis IoelContemplare
E-n raza Ta căldură și alin ce-n răsuflarea iernii-nsămânțează o taină-n vadul vremilor ce vin, o sărutare ce-mprimăvărează E-n vocea Ta lumină și fior ce universu-l ține și-nnoiește
MIMurza Narcis Ioelrăni călătoare
răni călătoare pe un chip de piatră-nfiorată - ce iute boare în nisip dezgroap-un mort odată păsări ciudate stau în zbor nehotărând \'nainte cum preaplecate-n ruga lor timidele-ți
MIMurza Narcis Ioelmi-aș fi dorit
mă plictisesc tot dând ocol cetății tale de carton - să mă opresc ar fi prea gol tot cadru-acesta de beton mi-ar fi străin să-mbrac cumva o dramă-n pene colorate și prea puțin cred,
MIMurza Narcis Ioela fost un ieri
a fost un ieri ca un peron pustiu, cu umbre solitare, cu devieri în microfon, un cântec fals pe-o scenă mare a fost un ieri ce te-a trădat - infimul gest involuntar - cu grefieri ce au
MIMurza Narcis Ioeldâra dintre lucruri
am vrut să scriu despre un soare amar care-și stoarce lumina ca o nucă verde și despre-un șir de oameni galbeni pe care-i poartă un vânt acru într-o viteză de accelerat despre
MIMurza Narcis Ioelmuzeul
în acest muzeu vor găsi un vechi portret al proprietarului o scrisoare veche, nedescifrată de nicio hermeneutică a lacrimei, conservate, simple atingeri respirații adânci, congelate două
MIMurza Narcis Ioeltoamnă istovită
tânjind își ridică dealul arsele buze spre gura cerului sub cerga de frunze sângerii ca o bolnavă pe moarte se tânguie pădurea dinspre tomnatica zare cum o ciurdă de bivoli
MIMurza Narcis IoelÎn amurg
sălbatic, cum un mânz de murg cu pleata vânturată gonește soarele-n amurg și-n taină, ape repezi curg să-l mai admire-odată duioasă,pui de căprior cu blana argintată tresare luna dintre
MIMurza Narcis IoelRăpciune
ca un smintit doar vântul mai fluieră-n răscruce când mâna grea a toamnei dezmiardă câte-o cruce îngenunchează-n tină a frunzei oști răpuse de coasa uscăciunii , la jugul ei
MIMurza Narcis Ioelsoare plutind
soare plutind: calup de săpun galben pe-un cer acoperit de spumă fiecare om în interiorul unui bulbuc: ce de curcubee la suprafață * tăcere doar lumina mai ticăie ca o limbă
MIMurza Narcis Ioel