Poezie
Să Te cunosc
(rugă)
2 min lectură·
Mediu
Te cunoșteam din stropi de rouă
și-n ploaia blândă de la geam
În fiece sclipire nouă,
Lumina Ta o cuprindeam
Cu mâini de prunc cercam înaltul
Și vârful ierbii să Te-ajung -
Săream cu miei pe pajiști - Saltul
mă aburca-ntr-un zbor mai lung
Te-am resimțit și-n adierea
ce mângâia cărarea mea,
și-n șuieratul viu din codrii,
și-n zvonul de furtună grea
În murmur îngânat de ape
și-n ceața alb-a zorilor,
înterzăream că ești aproape,
misterios și călător
Te-am cunoscut la sânul mamei
și-n braț puternic de părinte,
în cântecele din biserici,
în Scrierile Tale sfinte
Și pașii-n proaspăta zăpadă
mi-i îndrumai, ca-ntr-un palat -
În seri ce-ntârziau să cadă
mă întâlneai îngenuncheat
Apoi, am rătăcit departe,
în văi zălude și pustii...
Când demoni mă trăgeau spre moarte,
Eu n-am sperat c-o să mai vii -
D\'am întâlnit o cruce-odată,
Un Răstignit lâng-un călău
zvâcnea în chin și sete: \"Tată!
În mâna Ta las duhul Meu!\"
Am priceput atunci durerea
pe Chipu-Þi sfânt, de Dumnezeu,
și dragostea-Þi din piept, și fierea
ce-ai înghițit - păcatul meu
Am știut atunci, călău-s eu
Am cunoscut că sunt netrebnic,
și vinovat, și păcătos...
M-am prăbușit, un ciob netrebnic
Plângând la crucea Ta, Hristos !
De-atunci cunosc din nou mirarea:
în rouă,-n ierbi, în flori de-april...
Pe brațul Tău ce-nalță zarea,
mă las scăzând, mă fac copil
045698
0
EȘ
