Răpciune

(stil clasic)

1 min lectură·2 septembrie 2009

Mediu

ca un smintit doar vântul mai fluieră-n răscruce

când mâna grea a toamnei dezmiardă câte-o cruce

îngenunchează-n tină a frunzei oști răpuse

de coasa uscăciunii , la jugul ei supuse

sub asprul bici de friguri se tânguie, plecați,

copaci bătrâni: convoaie de robi încătușați

din dealuri răvășite, orfane de cântări,

doar hohotele ploii coboară pe cărări

cum trece umbra vremii în haină de aramă,

din tainițele minții, privirea ta mă cheamă

s-așterne ca o brumă tăcuta-nfiorare -

în urna amintirii aprind o lumânare...

024.035

Murza Narcis Ioel. “Răpciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/murza-narcis-ioel/poezie/13904531/rapciune

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

ce seamănă mult cu Octavian Goga. Narcis, mînuiești bine prozodia. Îmi place această revenire.
LIM.

mulțumesc de trecere și compliment :), veni toamna cu melancolia ei .

cu prietenie,
același, Narcis