Căsuța de ciocolată amară

ironie finală, gust amar de viață și multă tăcere despre.

metafora finala e buna, sugestiva si pare sa sustina intregul esafodaj. atmosfera, cadrul e destul de simplu, ceea ce face totul mai credibil. as carcoti putin la primul vers, mai ales la acel zbor, care nu ma prea duce cu gandul sau din punctul meu nu se potriveste felului in care percep finalul. e o poezie care mizeaza pe efect direct, de aceea acel zbor, ca element fantastic sau imaginar ar trebui coborat in planul realului. eu personal as miza pe cad, adica as zice in primul vers mama as vrea sa cad acum cat aerul inca ma mai sustine. in felul asta ai avea un poem perfect atat logic imagistic si ca mesaj.

Ottilia
ochiul tău de femeie...

Leo,
da și nu. mai mult da decît nu.
da, pentru că logica si imagistica ar evidenția mesajul, dacă aș înlocui aerul, așa cum spui.
nu, pentru că zborul se potrivește cu finalul în măsura în care nimeni nu cunoaște interiorul căsuței, mai puțin tata, în tăcerea lui.
mă gîndesc la încă un vers de final. să văd.

O descărcare printr-o supapă eficace. Acuitate, expresivitate, text concis, target lovit. În căsuța aceasta au loc toate. Îmi place.

Mai arahidele lipseau. Că și laptele l-am adăugat după.
Da, au loc; mai ales că vine toamna, ploile.
Mulțumesc.

e foarte frumoasa imaginea. nu stiu ce nu ma convinge in primul vers, e ceva neclar acolo. poate nu ma prind eu, insa imaginea din final e foarte frumoasa. ma trimite cu gandul la fel si fel de lucruri din copilarie. la soba, lemne, negrese, cafea cu frisca, bunici, lego system, etc.

primul vers este învăluit el, așa, cumva.
sau n-am reușit să spun că am un copil în mine care crede că aerul îl poate ține în picioare, că zborul este ca un fel de mers pe care te poți baza. că e bun zborul. așa cum păsărilor le este firesc. la un moment dat copilul știe ca nu-i așa, dar continuă să credă în tot felul de povești.