Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Tehnica scaunului gol

2 min lectură·
Mediu
te-am văzut astăzi la apă aproape de căsuțe și brazi
lângă tine o bere neagră și o tipă care te lingea amplu și des în esofag
îmi stătea pe limbă să-ți spun că iubirea ta pentru mine a fost
o strângere de inimă colectivă, Mihai
îmi era greață mă sărutai ca-n filme trișai
făceai un copy paste și gata teiubescul ieșea
singur frumos și întreg ca o păstaie nedigerată
orele de anatomie erau toate cu și despre tine, Mihai
uram algebra ziceam că avem bilet la circ
ni se repeta că fără ea, ca știință, vom fi morți
ne și vedeam cenușă în borcane cu gândul că ultima dată
am avut cerneală mov la plămâni
clownul le arunca în aer
când reveneau era deja bătrân
râdeam, Mihai
spuneai că, în cel mai rău caz, îți iei nevastă cu coc înalt ca un mormânt
să intri la nevoie în el
eu vroiam bărbat muncitor la fabrica de făcut orgasme multiple, litri de Fendi, spumă de mare la pungă în vid
dacă ți-aș fi spus atunci că lucrurile pornesc din interior
ai fi știut, Mihai, că doream să ma duci în sâmbăta aia la muzeu
mai mult ca orice
să intrăm și să nu mai ieșim
p.s. femeia care vindea bilete era aceeași cu femeia care rupea bilete. Era aceeași. Erau celelalte femei toate la stadiul de larvă în ea. Purta ceva gri-petrol direct pe piele cu nasturi adunați până în mărul lui Adam. Cu ochii oblici croșeta la fereastră o rochie de mireasă crem.
0146.640
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
253
Citire
2 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

Lavinia Micula. “Tehnica scaunului gol.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lavinia-micula/poezie/14010626/tehnica-scaunului-gol

Comentarii (14)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adam-rares-andreiARAdam Rares-Andrei
nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc ca poezia asta nu e luata in atentie deloc de "oamenii avizati", imi tresar intentionat inima spunand, n-are nimic lucrurile bune, sunt vazute de oameni putini :)
in afara de esofagul ala Lavy, poemul e extraordinar.
felicitari!
0
@adrian-pop-0024565APadrian pop
îmi place poezia asta, aș fi spus ceva aici, dar nu mai am niciun chef.
evident, este greșeala mea, am citit și comentariul anterior. moment în care am înțeles că există un "timp de aur" al reacției exprimate în feed-back. sau comentar. drept urmare mi-am făcut o cafea și-am făcut un barbut.
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
și eu să spun că e o tehnică aici care mi-a plăcut și mie.
ps-ul are adevărul lui.

se simte durerea aia colectivă... ce să faci? "lucrurile pornesc din interior"!
0
@adam-rares-andreiARAdam Rares-Andrei
Adrian.. eu am venit cu naframa in varf de bat. nu e cazul de animozitati. eu te respect. si amandoi am acceptat ca textul e bun. restul e tacere.
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
esofagul, fiind prea adînc în interior. Sau poate berea era cu esofagul? Ziceam acolo laringe, faringe sau...
Oricum, un poem bun, scris ca la carte, transmite bine și chiar emoționează.
0
@adrian-pop-0024565APadrian pop
nicio animoziate. m-a amuzat, nu m-a iritat intervenția ta.
și pentru că nu prea mai aveam chef de comentarii, am apelat la stratagema de mai sus pentru a spune că-mi place poezia.
sînt convins că ți s-a întîmplat și ție.
0
@adam-rares-andreiARAdam Rares-Andrei
dada.
sau poate am inteles eu gresit. in orice caz, timpul de aur se afla in text. ne mai auzim.
cu respect Andrei.
0
Distincție acordată
poemul este ca o piersica una pe care o descoperi singura din copacul piericesc
in dimensiunea discursului incap doua ganduri
primul gand este sa culegi piersica si dupa ce te uiti pe furis in stanga si in dreapa sa o rupi la fuga peste campii
gandul cel de doi este sa inghiti in sec si sa lasi piersica la locul ei ca sa vina pasarea sa o ciuguleasca pana cand din sambure zboara poetul
iata am scris ce cred despre poemul laviniei micula pe care o consider o mare poeta
0
@lavinia-miculaLMLavinia Micula
Andrei,
tot un fel de măr, și tu...

Adrian,
trebuia să fi spus de la-nceput că ai chef de barbut.

Ottillia,
mulțumesc că ai intrat și ai punctat.

Liviu,
nici ție nu ți-a plăcut esofagul. tipa aia, bestia, nu era tipă, era un alien, de fapt :) așa se explică ușurința actului. da, ideea de adîncime și interior era.

Florian,
nu sunt o mare poetă. dar dacă tu mă vezi așa nu-i niciun bai. mulțumesc pentru piersică. e coaptă?

mulțumesc, Nia
0
@oana-popescuOPOana Popescu
fara:-"lingea amplu și des în esofag"-nici nu e posibil din punct de vedere anatomic asa ceva :)
-"am avut cerneală mov la plămâni/clownul le arunca în aer/când reveneau era deja bătrân- artificiu liric redundant si usor incoerent

si fara final ar fi ok. In rest as putea sa mai zic ca e o "revolta" scapata usor de sub control, dar e explicabil desigur avand in vedere subiectul :).
0
@lavinia-miculaLMLavinia Micula
- ba e cu titlu, pentru că despre asta vorbeam în text. este o tehnică folosită într-un anume contex. nu dezvolt;
- nu e posibil din punct de vedere anatomic. tocmai de-aia;
- cerneala, clownul și borcanele - părerea ta;
- da, ar putea fi ok și fără final;
- lucrurile sunt încă sub control;

iți mulțumesc. e o altă perspectivă, un comentariu constructiv.

0
@lavinia-miculaLMLavinia Micula
"context"
0
Textul are o valoare indubitabilă. E o adevărată lecție despre cum să "epatăm elegant" într-un discurs poetic. De fapt și titlul ne ajută să înțelegem că e vorba de o mostră, de un rezultat al unui mod de a zugrăvi o idee. Fatalismul este unul din ingrediente. Despre imaginile tari nu vorbesc, în viața asta fiecăruia îi este teamă de ceva. Mie îmi plac, sunt inedite. Aș pune și o etichetă, fac ceea ce mie nu îmi place să mi se facă... aceea ar fi: o femeie care știe ce vrea. Pe marginea acestui text se poate discuta foarte mult. Există multe alei de bătut prin "parcul" tău și acest fapt în opinia mea este tot un avantaj. Felicitări! Locul neocupat poate rămâne așa daca e neocupat ca rezultat al unei tehnici... Recte așa se vrea.
0
@lavinia-miculaLMLavinia Micula
citind comentariul tău, mi-a venit în minte o idee pe care o văzusem, cu ceva timp în urmă, pe spatele unei fotografii alb-negru, într-un pod de casă. Era cam așa:
”unii oameni sunt asemenea zăpezii care păstrează cu răceala ei toată căldura pământului.”
N-aș putea spune de ce mi-am amintit de fraza asta.
Mulțumesc.
0