Iustina Daniela Cucu

Mă risipesc ochilor tăi Adunându-mă buzelor tale Iar din această încrâncenare Răsare izbăvirea ta. În lacrima ochilor tăi negri Mă văd ireală, distinsă. Totu-i părere În afară de îngenuncherea

În gândul meu cel cu ochii triști, Eu știam, o, floare, că exiști Ca o rază într-o primăvară cu Soare Reflectată de-un câmp cu ninsoare. În visul meu cel cu ochii deschiși Credeam că ești tu,

Trebuie să recunosc că mi-am făcut bagajul gândindu-mă la Dan. Fuseseram prieteni în liceu iar acum îmi reveneau în minte momente dulci le-aș putea spune față de amarul care îmi stăruia încă în minte

Ce vină au ei? Ce vină au ei Că eu nu sunt de văzut?! Doar nu din cauza mea Ar trebui Să meargă cu capu-n pământ! Doar nu din cauza mea ar trebui Să stea intr-un

Nu aveam decât să-l fac gelos. Voiam să știu pe cine iubește cu adevărat, cine era \"amanta\" și cine era \"soția\". În Adina nu mai aveam de loc încredere în ce-mi povestea ea pentru că era evident

Mă-ntorc la tine, poezie Ca după o mare, intensă și nebună beție. Tu ești sufletul meu, Din tine îmi voi trage seva mereu. Te ador și te cert Apoi cu drag eu te iert Că din ceea ce am fost

În cântecul acela Era ceva ne-spus. Þine minte: nespus, nu Nespus de... Și așa fiind Am căutat să văd ce-i. Dar m-a surprins Că nu știa să vorbească, Știa doar să cânte Lucruri

Copacii batrani nu stiu ca vor muri de dor Cand noi le vom taia toti puii lor... Pentru aceea sunt toti asa mareti Și ne arunca umbre pe pereti. Se dau viteji,se lupta cu

-Au înflorit copacii cu numele tău! -Cu numele meu? -Cu numele tău, cu -stii tu, stii tu ...șoptea ecoul ce se plimba incognito Pe După Ziduri. -Și au căzut florile înghițite de limbi ascuțite de

Plouă ca un sonet E trecut in libret Tot ințelesul... Muzică sfântă Care se-ascultă- Fară uimire... Totul e plin de-nțelesuri... Abcesuri ale iubirii Ne mai dor Plăpând ca visul Ce

Orice-ar zice specialiștii, în speță psihiatrii, despre boala mea= tulburare afectivă bipolară (sună chiar poetic aș zice ) că nu există pierderi de memorie eu știu sigur că ele există, pentru că le

Ce poezie grea imi vine acum in minte! Aproape că nici nu mai știu /pe unde s-o scriu ,/ pe-un servețel sau poate epitaf pe morminte/ ce stau abandonate /cuminte , con-centric /con-cretului

Bolnav de poezie, Mă-ndrept spre Tine, Doamne Eu nu-ți cer vindecare Și nici măcar scăpare... Nu vreau nici stralucire Căci am înflăcărare Eu, vezi Tu, doar îmi caut O altă față În a

Când faci confidențe probabil că îți faci și prieteni. Așa mi s-a întâmplat mie azi, o zi deosebită pentru mine. Mă las ajutată, mai renunț la orgoliu și totul e din nou O.K după o noapte de coșmar.

Prin mine nu trece gând Fără să lase urme... Riduri șterse ușor de întâmplare Sau brazde-adânci Echivalente cu o eternică chemare. Prin mine nu trec valuri rătăcite Căci stânca din privire

Prin fața muzeului tocmai trecea Adina, cea mai bună prietenă a mea din copilărie, medic și ea de la noi din oraș, în V., dar studentă în I. Pe ea nu o mai văzusem de foarte mult timp,distanța între

M-am ridicat și am plecat in graba înfrigurată și îngrijorată. Mi-am aprins o țigară pe care am fumat-o din mers, deși știam că o doamnă n-ar face niciodată așa ceva. Se făcuse frig, aproape ger. Mă

Ce e frica ?!? E zbatere Într-o ceață deasă În care nimeni Nu știe drumul Și acest lucru Te înfioară... E ca și cum ai fi închis afară Iar lumea te-ar privi sinistru, tristă, Cu ochii ei

Îmi ieși în cale sau... Te-aud venind, Îmi e totuna. Te știu ACOLO (Sau poate-Apollo?!)- Incorect așezat, între 2 semne de punctuație Între 2 ghilimele englezești Sau între 2

În jurnal electronic 2 scriam că acesta ar fi singurul mod în care aș putea să dau vieții mele o continuare. Și Doamne, câtă dreptate aveam... Totodată voi explica și subtitlul pentru că în afară

N-am fost atentă, ca de obicei, aș putea zice, într-o paranteză, pentru că la topica textului exista și categoria Jurnal. Dar revenind la ceea ce voiam să spun, imi lasă un gust amar faptul că

Măi dragă, la noi e cald și bine, E iarnă și-un cutremur îmi-ngheață-vine. De ziua ta Pământul n-a vrut/Să ne mai rabde.../Văzând că/Nici reforma nu vine/Să dea roade. S-a zguduit săracul de i-a