Mediu
Mă risipesc ochilor tăi
Adunându-mă buzelor tale
Iar din această încrâncenare
Răsare izbăvirea ta.
În lacrima ochilor tăi negri
Mă văd ireală, distinsă.
Totu-i părere
În afară de îngenuncherea ta.
Între noi deja nu mai e poezie
E religie...
Un sentiment profund religios ne acoperă
Când ne dezvăluim goliciunea.
Trăiesc în mintea ta, în liniștea eternității
Pentru ca viața mea \"adevărată\"
Să fie mai ușoară...
034.109
0
Poezia este prin esență o metaforă... un mister...de fapt este esența literaturii, sau mai bine zis filozofia literaturii, ba chiar aș spune filosofia inimiiiiiii.
Începutul mi-a plăcut, apoi parcă pierde din intensitate....
Mult succes....
Mai aștept un vers...
ASiIiVro