Iulia Elize

În repetări, i-același patrafir Nu te-o mai ști, de-i gleznă, când te-a duce Pe dealuri, susu,-n zodii zăbăuce Ce ți-or aprinde ”torța trandafir”. Nu mai `căta la preot sau sub

În noapte, tu fântânii te rodește Din plânset, nu-i izvorul sau nectar Zac trei fecioare rupte, în pieptar Iar șerpii copți sunt frânți de Luni, în Pește. Trompete-s astrologicul

Talazurile mării nu-s de ploaie Dar nici pietroaiele nu-ți stau, prin sânge Cu balul, cu mireasa, te mai frânge Ci du-te, unde luna și-e bălaie. În plin orașul, ce ne e pursânge, Ca și un cal

Precum delfinul pleacă, neauă spuma-i! Să se mai joace-mpingeri, tinerire... Căci nu-i suficient crescut, jertfire Să-ți țină parte un bătrân, cârciuma-i! Un umăr drept, nu vechi, mă poartă-n

O fată blondă mai jignind superbii Decembrie, zăpadă albă, datini Și-atâtea vechi cărtuțe fără patimi Căci la fereastră, mai treceau (cu cerbii). Să-mi iau în brațe ultimele lacrimi Le strâng,

Dacă tu ești bărbatul cel mai frumos iar eu sunt femeia cea mai frumoasă, din lume pielea mea de ambră este exact ca mâinile tale miroase a teascuri teascurile fac vin, nu fecioarele deci, și

Printre degetele tale, să curgă sfânta zăpadă mergeam, deunăzi, prin amplasament mirosea a păcură și câțiva soldați stăteau tocmai foarte treji, veghind la foc cine știe ale cui scrisori le

Cărți emise: ”Mai frumoasă decât floarea de rodie”. Ediția a III-a, ”Suspinele cele mai vechi, pe care le-am auzit”, Ediția a III-a, în trei părți... TITLU CARTE: Mai frumoasă decât floarea de rodie

=Sonet imperfect, cu măsură (lungă)= Un an mai pun, dar prin pădure doară Să dau cu mâna-n zimțul de stejar De aș găsi vreun măr, măslini, măcar Livezi, în loc de spot cu tămâioară. Căci

În grai de sat... Eu te iubesc, mereu, de nu se poate Când îmi răspunde, roz, mult, Timișoara Cu trandafiri, în somnu-mi de Lioara Ce s-a-nspinat în noapte și pe spate. Cum trec din zvon

(Cu inima frântă, albăstrelele micuțe, în lacrimi...) Mi-e cald, în toga, dar mă simt rapace În, `ăst, prea roșu, galben simulacru Să-i smulgeți spinii! Glezna, de pe teatrul Ce nu-i mai dă

De-i umed - batistuța de hârtie, Scrisoarea, frământarea cea mai albă, Sunt lacrimi ce se-mpărșie, sub salbă Cum îmi trosnesc mărgelele-n pustie... Ai mei sunt Telegarii, ce trag nalbă Ai