Iulia Elize

trec calea ferată în speranța că se va aprinde odată becul roșu si cerșetorul care lipește monede de 5 bani pe șine îmi va întinde lozul câștigător. am nevoie de un singur popas în moarte ca să

sunt cercuri arcuindu-se în priviri limpide ca și cum ea ar avea câte o pupilă pentru fiecare nou născut care a supt-o dizolvându-i în lapte visarea acvilină de mamă. cei doi gemeni stau

am plătit ceasornicarilor porția mea de fericire în fiece zi îmi port timpul sub braț ca pe o carte valoroasă, ca pe un Coran în ziua de Ramadan. mă faci fericită în fiecare zi pentru ca exiști

privesc stelele prăbușindu-se în tornade de praf icoanele de lumină cazând și spărgându-se precum pahare de vin aburind am scotocit prin sertarele numerotate de la 0 la infinit un

ne jucăm împreună de-a el și ea el care adună ciuperci otrăvitoare ea care-și face un mic piercing cu o rază de lumină în năsuc îmbiind albinele sa polenizeze salcâmii mâine va fi

Îmi sunt ochii înlănțuiți în spectacolul luminilor albul surâde în pleoape de crini curat fără nici o urmă de alt fard colorat Atât de puternic sunt încleștate brațele crinilor pe sufletul

să facem dragoste prin idei să le ordonăm în organe genitale în muguri de sâni și în mângâieri tandre ale gândurilor numite mâini. eu însămi mi-aș lepăda trupul prin cuvinte să mă înalț

mai mult o scânteie adormită în suflet rozaliu neștiută înveșmântată în sine însăși e hanayome primăvăratic suspină toți cireșii în mii de petale o înfășoară într-o ikebana a

niciodată steaua nu a ars într-o așa cascadă de lumină penetrând orizontul în ape spre mii și miliarde de ochi... o privesc ca și cum m-aș fi născut acum 2020 de ani, 5 luni, 17 zile și 3

din pământ curge izvorul acela gemând de sentimentele lui, ale mele și ale tale doar ochii ei blând surâzând se-arată curat. ca o gazelă din lut ea își frânge visul în ape și-așteaptă ca

M-am întins ca un curcubeu peste inima ta pictată în alte mii de nuanțe; Am izbucnit în plâns în teama mea că cele șapte culori ale mele nu ar fi de ajuns. M-am refugiat ca un hoinar în

Mă izbesc de Cer prin cuvânt Mă absoarbe Marea din nou. Simt Durerea mângâierii de puf A slovei. Sunt copila cu părul în vânt Culegătoare de stropi azurii din cuvânt. Aș dori să mă

Impreuna cu tine Am inceput sa compun Simfonia iubirii albastre. Am gasit nenumarate acorduri In jocul nostru nebun De-a el si ea. Daca m-ai lasa, iubite Sa-ti frang inima cu o raza de

Dumnezeu e în pietre În cuțitele care îi sfredelesc picioarele goale. Din sângele lui răsar trandafiri. Încă nu a răspuns La Marea Întrebare Dumnezeu își ține secretul Ascuns. Mă privește

Stau singură... cu mine însămi... cu un gând ce zboară liber și te îmbrățișează cald acolo unde ești. Îmi cântă sufletul cu petale de trandafiri albi, dragul meu, și gândul îmi zboară sus de

Te-am uitat macar intr-o lacrima sub buzele tale mai curge Iordanul macar pentru o clipa m-ai uns si am privit cum se inalta spre cer Dumnezeu. Imi intind o mana spre tine si nu mai stiu unde