Poezie
În înțărcar, femeia de lapte...
”simplicitas...”
2 min lectură·
Mediu
Și așa... în înțărcar, femeia de lapte...
însă în vară,
când se coace porumbul,
pe piciorul alb și lungit va cădea picătura caldă de ploaie
foarte surprinsă și tristă
ea se privește ca într-o oglindă
în apa adâncă
ce nu lasă pietre nici oameni, prea lungi, să o tulbure
nici inorogul nu trece
apoi, aleargă speriată spre casă, cu părul atins.
Răscarnat,
prin tristan, în plin mir,
un lup se face care de uns boii, cu lapte de martie, mâțișori.
Este
poate căprioara cea mare, din cealaltă vecie
cu numărul cincisprezece
(figurine de lemn)
care o leagănă, de acasă, ca să nu se sperie
trezită de un receptor foarte chiabur, din plastic
un telefon turcoaz, de prin anii 50
care nu a agățat-o în firul său, niciodată, pe păr
prea dificila poezie
se continuă pe apă, unde femeile cu părul despletit încă se spală
de treceri de camioane prelatate, de praf și de parfum bărbătesc
umezeală de scumbii
ce se așază pe foc, în ciorba de pește, ca să se umple burțile și cepele
cu un pic de ulei de pește și de aromă oceanică fadă
ne pătăm, încă o dată, pe nas
de ciuperci și de sonde
cu scrum crescător, în unghia pământului
înspăimântând parcă rădăcina adamică, încet
a nucului celui înalt
însă
pe piciorul ei alb, va ploua mult
până când ea se va hotărî să alerge cu un ulcior în ea însăși
acolo unde nu mai este apă
nici întristare
nici nădejde
ci doar un bărbat albastru, care își unge cu cremă gen Kenzo
picioarele
țăr, țăr, dumnezeu tace
iar porumbul se coace foarte încet pe sub parfum de magnolie
albă
care îi ține de umbră.
0121.478
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 279
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “În înțărcar, femeia de lapte....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14172068/in-intarcar-femeia-de-lapteComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IEMulțumesc Antonia, mi se pare că e ok, e un pic diferit față de ce am scris până acum, am încercat să fiu mai luminoasă, un pic. Nu știu dacă mi-au ieșit metaforele cum am vrut, mie mi-a părut, îmi pare, un poem mai idealist. Mai luminos, mai ideal, mai ”zăpădos”, după personajul lui feminin. O femeie care își spală picioarele, în râu, e mereu ceva foarte ideal, azi...
Mulțumesc pentru trecere, tu întotdeauna ești o prezență foarte plăcută și bună.
Te mai aștept...
Mulțumesc pentru trecere, tu întotdeauna ești o prezență foarte plăcută și bună.
Te mai aștept...
0
DVBună dimineața. Bine că am aflat și eu, iertatuitucul site-lui pentru ultima dată! Spor la texte slabe pe veci! Chiar că nu-ți mai comentez deloc producțiile.
Și spor la comentarii bune, Ionuț, la asta ajungi să te procepi binișor spre bine! Până la proba contrarie, vezi să nu comentezi dacă te oprește cineva pentru exces de viteză la comentat.
Și spor la comentarii bune, Ionuț, la asta ajungi să te procepi binișor spre bine! Până la proba contrarie, vezi să nu comentezi dacă te oprește cineva pentru exces de viteză la comentat.
0
DVScuze, mă uitasem la un text de-al lui Ionuț Caragea, privilegiatul site-ului, și pe urmă am postat aici, ca să și fiu eliminat de pe site.
0
DVDistincție acordată
Rămân mirat de frumusețea imaginilor cu părul despletit al femeilor ce încă se spală de trecerea camioanelor cu prelată, de "parfum bărbătesc" (adică de începătorul miros al bărbaților lor, logodnici ori soți, mult mai rar altceva).
Totul pornește de la "pe piciorul alb și lungit va cădea picătura de ploaie".
Plouă iarăși în țară. Ce bine. Femeile se mai spală cu apa din cer.
Un poem deosebit scris, memorabil. Viața din anii regimului comunist era o viață și cu mari frumuseți ale oamenilor obișnuiți. Și la țară, și la oraș, și în stațiuni, și în R.S.S. Moldovenească până în Tighina și Tiraspol, și în București. Mă uit pe Cinemaraton la filme mai vechi, chiar și alb-negru excelente din anii '50, '60 și visez.
Totul pornește de la "pe piciorul alb și lungit va cădea picătura de ploaie".
Plouă iarăși în țară. Ce bine. Femeile se mai spală cu apa din cer.
Un poem deosebit scris, memorabil. Viața din anii regimului comunist era o viață și cu mari frumuseți ale oamenilor obișnuiți. Și la țară, și la oraș, și în stațiuni, și în R.S.S. Moldovenească până în Tighina și Tiraspol, și în București. Mă uit pe Cinemaraton la filme mai vechi, chiar și alb-negru excelente din anii '50, '60 și visez.
0
IEDragoș, un rîu cu apă din pământ, nu din cer... Acolo se spală femeile, că e un pic de ploaie mai caldă, e supliment, adică, râul îmbăierilor provine nu din ploaie, ci dintr-un izvor care a țîșnit, dintr-un loc umbros (în pădure) sau poate de la marginea pădurilor (așa, sunt de obicei izvoarele, păduroase) dar mai sunt și prin crânguri și sub deal, am văzut un documentar cu izvoare celebre, parcă, mai demult... Însă ”picătura”, așa e, e de la ploaie, care tot de la izvor e, nu de la Nemângăierea divină a femeii, în genere, așa ca să fac un pic de poezie, să aștept și eu ploaia caldă, însă poate mai păgână, azi, numai așa, și să îți dau dreptate că pământul și pădurea sunt cele mai frumoase... Femeile ”se spală cu pământul”, nu au nevoie de nimic altceva.)
Mie acelea de pădure îmi plac, izvoarele, sunt parcă mai sălbăticuță, un pic, de fel... Sunt supărată, pentru că, azi, Dumnezeu nu ține cu o femeie mai subiectiv tristă...
Mulțumesc de steluță, se vede de lângă izvoare... Care or fi, de pe unde. În rest, Ionuț Caragea nu a trecut încă, pe aici... Cine știe, pe unde e, așa e...
Mie acelea de pădure îmi plac, izvoarele, sunt parcă mai sălbăticuță, un pic, de fel... Sunt supărată, pentru că, azi, Dumnezeu nu ține cu o femeie mai subiectiv tristă...
Mulțumesc de steluță, se vede de lângă izvoare... Care or fi, de pe unde. În rest, Ionuț Caragea nu a trecut încă, pe aici... Cine știe, pe unde e, așa e...
0
TDDistincție acordată
Lumină în cuvânt, lumină peste tot...
Sufletul îmi spune să aprind lumina
Și iată-mă!
Sufletul îmi spune să aprind lumina
Și iată-mă!
0
IEMulțumesc, Teodor Dume. Mulțumesc, mult.
0
IEDragoș, mai lasă poemele de plecare... Sau fă ce vrei. Zic și eu... Chiar fă ce vrei...
0
DVEu nu plec decât dat afară. Dacă va considera conducerea site-ului că sunt mitocan, că vrea să aerisească după mine conacul, hotelul sau casa tradițională. Protestatar sunt de când mă știu.
În rest îmi fac mereu datoria, știind regulamentul și că bătaia, milităria, e bună, ruptă din pod, spre o bună funcționare a cenaclului virtual.
În rest îmi fac mereu datoria, știind regulamentul și că bătaia, milităria, e bună, ruptă din pod, spre o bună funcționare a cenaclului virtual.
0
IESpor... (Mai merită să rămâi, zic eu, dar faci cum vrei.)
0
IEMai rămâi, pe site... Nu pleca, așa. Printr-un poem. Mai stai, mai scrie. Să mai citim... O să încerc și eu să trec mai des. Nu e colegial, tu ai tot comentat, iar eu nu mi-am dat ”de luni, ani,” cu părerea...
Sunt frumoase poeziile tale, oricum. O să încerc să trec mai des, dacă mai rămâi, cumva. Nu am trecut, demult...
Sunt frumoase poeziile tale, oricum. O să încerc să trec mai des, dacă mai rămâi, cumva. Nu am trecut, demult...
0
Întotdeauna cu bucuria lecturii,
Antonia