Sonetul fetei legate...

e cacofonie. ca cers, ce sa zic, mai degraba il prefer pe intelectualizatul ionuț gerogesu.

Leo, tu glumești...

ca și mine, că eu nu glumesc...

Acum începe era greșelilor gramaticale, de pe la Iulia, era începută parcă de ieri. Dacă îl preferi pe Ionuț, atunci, nu e bai... Dar, ce să zic... Măcar spune și tu două motive dacă zici că gramatica mea e baltă de varză. Sau curechiște. Vezi că peștele ăla pe uscat e patent Iulia, de vreo un roman ultim + pe site, îi povesteam lui Dragoș.

În rest, poți să asemuiește peștelui meu (final de roman, Rodia) însă e gata publicat, asta însemnând că te poți inspira, fără ca eu să mă supăr, pentru că un pește foarte șmecher, inspiră pe toată lumea...

iar eu il prefer pe gratar. ca și e o cafonie, natata tot nu acuz pe nimeni de nimic, nu sunt nazi grammar, e f clar ca acel și e pentru metrica, dar mai mult strica. iar daca tot ai citit poemul meu si-l comentezi sub textele tale e foarte clar ca te scalzi în propria imagine ca mama vitrega a lu alba ca zapada.

Să mă vezi, Leo, pe la Halloween, sunt un mic monstru. Să mai treci, peștii pe uscat inspiră pe toată lumea, dar eu zisesem că și au supraviețuit. Lui Dragoș.

Așa că de fapt e patent Digi, dar eu am fost foarte mândră de Digi, la tv (când am văzut peștele) pentru că am învățat codul morse, cu un fel de balenă la fel de șmecheră, ca peștele, dar mai din vechime, gen Darwin. Vezi, de-asta eram eu emoționată pe Digi, că am înțeles videoul... E mai rar să prinzi pe viu așa ceva.

Îți dai seama, am și final de roman, după el... Șmecher pește.

nu ai nimic al tau, totul e de la digi, sau de oriunde.

Cred de fapt în divinitate, dar e mai presus de cuvinte, e ceva ce nu are legătură cu nimic și e foarte mare. În rest, un pește foarte deosebit poate fi ”darwin”.

Da, Leo, am văzut.

tu ești un soi de caragea care s-a nascut pe google, desi nu-l cauta nimeni. si tu, daca ești in pagina asta pe saitul asta, parca simti ca existi, de aia dai doua comentarii ca raspuns, in loc de unul, vrei sa fii vizibila, comentata dar mai ales apreciata. nu e cazul cu mine, eu iti spun ce simt, nu ce vreau, sunt educat, dar alege sa ai respect de sine. ca o picatura de apa de mare fata de alte picaturi.

Leo, cu riscul să te supăr, era un documentar foarte larg, ceva de o oră și ceva, dar eu am fost aceea care am remarcat peștele în documentar și l-am făcut opera de artă la un sfârșit de un roman, în 3 ediții. Am spus și pe sit.

Cred că am respect de sine, îmi știu valoarea foarte bine, nu trebuie să îmi spună alții una și alta. Eu am 30 de cărți editate, până acum. Sunt foarte mulțumită de mine.

Dacă nu am găsit o editură ca lumea, măcar public pe un site internațional, cum pot, adică mai scump. În rest, citiți-mă, cărțile sunt on-line, și lăsați puțin lumea în pace, să scrie. Nu îi mai băgați de vină.

Și dacă îți place și ție ideea de pește supraviețuitor pe uscat, nu știu dacă ai văzut tu însuți, dar peștele meu șmecher e numai al meu, literar, și e publicat, deja. Pe lulu.com de alaltăieri, cu un fragment un pic mai lung, acum mi l-am urcat și pe mail, uitasem, nu m-am gândit că peștele va fi atât de viral. Cartea mea se găsește pe lulu.com.

Cine vrea o găsește. Numai bine și am respect, cum să nu am, dar sunt prea nișată, ca scriitoare. Mă înțeleg, parcă, bine, numai cu oamenii foarte deștepți. Și scriu cărți prea ample, de obicei, ca să mă înțeleagă numai ”țărănoii”... Mai bine tac.

Leo, îmi ești foarte simpatic, spor la scris și ție.

nu stiu de unde si pana unde te gonflezi matale asa, ca nu ai inventat nici roata nici focul, si nici pestele. pestele vine cu istoria lui, e mai destept decat tine, cum spunea andrei platonov, in romanul cevengur, pestele nu gandeste, nu are nevoie, stie totul. nu te mai da peste, ca nu esti. au fost altii inaintea ta. cat despre romanul tau, felicitari, nu ma intereseaza.

Al meu nu se usucă. E cam bine, supraviețuiește. Chiar dacă nu te interesează, atunci nu cumpăra cartea, o citesc alții, nu-i însă niciun bai.

Ne vedem pe site.

Țin la această imagine, PENTRU CĂ E FINAL DE ROMAN. Dacă ești romancier, știi ce înseamnă cum să îți închei un roman. Nu îmi convine ca după atât de puțin timp, să mi se ia idei. Eventual cu pești fripți, poți să scrii. În rest, nu!

problema peștelui care nu se usuca e din poemul meu, nu din romanul tau.

https://www.poezie.ro/index.php/poetry/14170060/Tablou,_pe_p%C4%83m%C3%A2nt_alb...

Aici am prima mențiune și am backup-uri de document. Leonard, e final de roman, respectă-l. Nu face bâză. Dacă tu vrei să îți asumi aceeași idee, treaba ta, oricum al meu (romanul) e publicat deja. Poemul tău e din 3 iulie, nu știu dacă ai intervenit pe el.

Dacă tu publici ulterior, câte ceva, nu mă deranjează, dar să știi că eu am scris imediat după ce am văzut documentarul. Mențiunea e și pe site, demult. Acum am recitit poezia ta, e ”ultima respirație a peștelui pe uscat”, deci al meu e mai deosebit, e final de roman. ”E un pește survivor.” Așa că nu mai bate câmpii, cu commenturi.

Închidem topicul, zic bine.

https://www.poezie.ro/index.php/article/14171117/Iulia_Elize_-_%E2%80%9DFemeia_cu_rodiile%E2%80%9D,_aspecte_de_frumuse%C8%9Bi_mari_care_surclaseaz%C4%83_floarea_de_rodie_dar_%C8%99i_la_lipsa_rodiilor,_pe_care_ea_le_las%C4%83,_trec%C3%A2nd,_%C3%AEn_urma_ei..._Chem%C3%A2nd_ce_l%C4%83sase_(%C8%99i_el)_

Romanul a fost publicat, deja, vezi articol pe site, anterior poemului tău.

De pe 1 iulie, e și pe lulu.com. în ultima variantă.

Nu interveneam, dar e ceva subieectiv, o amintire devenită roman. E finalul meu de roman, nu știu ce se întâmplă, de ce se comentează puțin off-topic. Poemul tău, nu îmi dau seama, dar e altceva, de fapt nici nu e problemă, cu el. Nu seamănă cu finalul meu de roman.

eu unul nu stiam de existenta ta, nu te citesc, scrii ceva ce nu gust, iar pestele de la cap se impute, tu insa mai vrei sa dai si coada. ai bunul simt sa intelegi ca nimic nu-ti apartine, nici macar cuvintele, limba, viața, frumusetea, nimic. esti un peste pe uscat si daca iti va fi dat sa traiesti, e pentru ca altceva, altcineva iti ofera Viata. cum singura ai recunoscut, ai viata de pe Digi. perfect, dar lasa-ma cu ipochimenele tale, cum ca tu ai inventat pestele, ca ma ia groaza, sau sun la 112.

tu nu puteai sa-ti spui parerea pe text si sa nu mai revii in 100 de comentarii? Dai indicatii altora, dar se pare ca nici tu nu faci exceptie de la regula. Si eu care voiam sa te iau model de intelepciune si economie in comentarii. Stii ce mi se pare mie? Ca esti suparat pe doamna Elize ca nu ti-a dat stelute la textele tale porno. Of, of.

cu sinceritate, și sper să nu deranjeze. Părerea mea este că acest sonet are și probleme de ritm (versul 1, versul 10), iar rimele pe același verb ramana nu ajută la nimic. Din contră, denotă faptul că autorul nu a găsit soluții mai bune. (Se putea implementa si indemana pe acolo.) Trebuie multă muncă la ele. Și știu cât de mult muncea la ele amicul Adrian Munteanu, unul dintre sonetiștii noștri de top. Dacă rimele sunt complicate pe anumite cuvinte, recurgeți la inversări. Și faceți rimele pe părți de vorbire diferite, dacă se poate. Aveți și un vers banal, care nu are ce căuta acolo: "Până mă spăl cu mâna pe la față." Sper ca nu am deranjat cu opinia mea sincera. Mult succes!

Mulțumesc, dragilor. O vreme cred că o să lipsesc de pe site, mi-a fost de-ajuns, cât am stat. Spor la pană, să vă fie bună și plină de cumințenie. Numai bine și spor la scris...!

Dragoș, am un sfat pentru tine. Știu că nivelul tău pe Agonia era de atelier și te-ai ridicat lăudând multe texte cu lacune, mai ales textele celor cu nivel 120, pentru a intra în grațiile acestora. Mie îmi demonstrezi că la acest sonet ești total pe lângă... Sau nu le mai ai cu număratul silabelor și cu ritmul? Ce fel de critic literar ești tu? Nu te-a învățat Mincu despre sonet? Vorbim despre o formă poetică cu reguli stricte. Vorbim despre accente. Chiar și la versul cu petala roșie sunt probleme. Tu le umfli orgoliul autorilor în loc să-i ajuți cu sfaturi utile. Oamenii aștia își dau seama ce faci tu pe Agonia?

Să-i ajuți pe autori cu sfaturi sincere, să le arăți greșelile tehnice care pot fi corectate, în loc să le dai calde, de dragul unor reciprocități.

Nu trebuie să exemplific prozodia cum am făcut-o în sonetul precedent. Exemplificări aștept de la cei care au observat nepotrivirea în ritm. Să dovedești tu, Ionuț, că ai dreptate.

Ionuț, nu te mai băga unde nu îți fierbe oala, dacă nu știi sonet.

Dă-mi exemplu de un sonet pe care l-ai scris tu însuți. Un link.

Să vedem care pe care...

Care nu e bine, care vers... Să vedem... Ce ziceai, de fapt???

Versul 1??

Miau-dat-la-le-len-pârg-de-di-mi-nea-ță??? Care e baiul? Ești cam lipsit de ochelari, azi? Versul e bun. Ritmul corect, măsură de 11. Mai învață, domnule, sonet. Vreau un sonet sau sonete scrise de tine, ca să vedem.

Îți dau exemplu și pe versul... Cât? 10? De ce te bagi, de fapt, dacă habar nu ai de sonet? Vezi că și versul 10 e bine. E o mică scăpare, o dublură, dar nu e bai, corectez, de fapt. Dar pentru asta, nu trebuie să îmi scoți ochii cu observații pe un sonet cu subtilități și frumusețe veche. Amu corectez. Alte întrebări??? Sunt???

Trebuia să îmi scoți ochii că nu știu sonet?? Le scriu mai profunde ca Adrian Munteanu, de fapt, care e foarte corect în tehnica sonet, dar toate sonetele lui parcă sunt trase la indigo și ale mele sunt totuși profunde, cu skepsis vechi. Nu sunt prea emfazată la cuvinte la modă, dar îl am pe Lucian Blaga, lângă, în Lancrăm, și nu îl fac de rușine. Eu în respect pe Adrian Munteanu, foarte mult, are în spate mai mult de 10 ani de sonet, eu numai 2, pentru 2 ani de lucru, eu zic că mă descurc bine...
El scrie numai sonete, eu și teatru shakespearian așa că de fapt care e problema ta, poate, cu valoarea mea de sonetistă tânără... Eu nu prea te înțeleg.

Am corectat pe versul 10, asta ca să fie Ionuț mulțumit, dar nu era o ditamai problemă. Am corectat într-un minut. Era mai frumos mai dinainte, un fel de idee mai amplă, dar rigoarea sonetului m-a făcut să corectez. Era de fapt, mai înainte un semisonet, ceea ce nu e rău (dacă nici eu nu prea am ochelari, azi) Să văd metrica, ceea ce nu e defel un punct prea nasol. Dacă am corectat, în minuțel.

Am corectat. Sper că e mai bine. Mă grăbisem, o să fiu mai atentă.

Am observat modificările aduse și e mult mai bine acum. Evident, nu toate aveau măsura de 11, acolo unde trebuia, dar mă bucur că ați găsit soluții. La versul 1 se impune articolul hotârât la lalele. Ce mi-au dat în pârg: lalelele. Hai să zicem că e o licență poetică, poate fi acceptată ca soluție de compromis, dar ar fi mult mai fain să vedem măiestria sonetistului care găsește soluții impecabile. Mai e și cuvântul pârg, care, face referire numai la fructe, legume și cereale. Am crezut că poate vă dați seama, fără să vă mai atrag atenția. Nu trebuie să scriu eu sonete, ca să știu să critic un sonet. Am studiat, am citit, am analizat, și am simțul versului clasic, fiindcă scriu și în vers clasic. Am urechea și văzul formate, sesisez imediat neregulile. Am prieteni sonetiști pe care i-am lecturat și le-am zis dacă ceva era în neregulă. Am colaborat excelent cu Adrian Erbiceanu, iar dânsul nu a fost niciodată supărat dacă sesizam ceva nepotrivit. În fine, v-am ajutat să fuceți sonetul pe drumul cel bun, iar astace tot ce contează. Dragoș Vișan se pare că nu se pricepe, tocmai de aceea am răbufnit. O seară frumoasă!

duceți sonetul, asta e tot.

Se pare că v-a mobilizat aducerea lui în discuție. V-am provocat intenționat, înspre binele textului dv. Sunt fericit că acum văd un sonet mult mai bun. Am metode neortodoxe, dure uneori, dar mă pricep.

Ca semisonet îmi suna extraordinar. Atunci când se traduc sonete în română dintr-o altă limbă, oricât ar fi de talentat traducătorul sau cel care stilizează versurile (pot fi persoane diferite, ori una și aceeași), nu se pot obține performanțe de notă mai mare decât 8.
Oricât ar munci și autorul ori autoarea la crearea unui nou sonet, există posibilitatea să mai comită și greșeli de prozodie clasică, de fapt inovații neprozodice. Aceste elemente ce provin din libertatea încălcării măsurii, a ritmului în câte un vers-două sunt permise mai ales poeților ce au zeci și sute de sonete, remarcabile, chiar în volume de versuri.

Consider că William Shakespeare ori Vasile Voiculescu au reușit să facă sonete de iubire model. Oricând tehnica sonetiștilor poate fi reinventat, nu neapărat îmbunătățită formal. Conținutul atrăgător, cu idei, trăiri, imagini contează.

Nu tipic-tipic și la inimă... aproape nimic, din grandomania grafomanului Ionuț Caragea, pe care nu-l simt iubitor veritabil de Poezie cu prozodie clasică, ci doar un mânuitor de rime mai mult postsimbolist, cu repetiții retorice de se tot bate piua fără grație poetică.

Poezia de dragoste a lumii cere jertfă, modestie, sagacitate, originalitate. Acestea le aflu în 2023 în poemele cu versibrism ale Mariei Mitea, Leonard Ancuța, Iulia Elize cu prisosință, iar în sonetele Iuliei Elize există splendoarea declarațiilor, câte un remember, iubire la diferite vârste în ipostaze surprinzătoare, cu elemente descriptive din natură, din lumea rurală sau citadină. Bogăție sufletească greu de aflat la alți sonetiști români sau străini.

Dragoș, modificarea în primul rând e pentru tine și îți dedic sonetul, perfectat, semisonetul îmi rămâne în inimă, dar în carte se va trece ultima versiune, întotdeauna ultima este aceea care este imprimată. Dacă steluța era pentru semisonet, eu o consider retrasă, pentru că am retras, de fapt, semisonetul, înlocuindu-l, dar o păstrez pe undeva prin inimă și îți dedic cu încredere sonetul perfectat, dacă cumva îl vrei... Eu sunt, de fapt, o perfecționistă și o nebună, după perfecțiune, și pe site modific, des, editorii mă știu, că sunt ultra-perfecționistă și aproape sunt dură cu mine, dar, de fapt, numai să mă vezi pe la cărți, tipar, cât stau prin ele, intens, în corectură, așa că nu îți pune mintea, numai, poate cu o perfecționistă...

Ionuț, petalele dau în pârg, e o metaforă, se înroșesc, se fac mai roșii. Floarea înflorește și se mai colorează, se dezvoltă. Petalele pârguiesc. În rest, mă bucur că de fapt m-am supărat, nițel, sub text, dar măcar am revenit mai pusă pe treabă, dedicată și sclavă poate auto-pretenției. Drept pentru care îți mulțumesc. După cum vezi, am ținut seama de ce ai spus, nu că poate nu era un sonet frumos, chiar și mai înainte, nu era rău. Avea un oarecare nivel ștachetat, dar acum l-aș întări, l-aș ridica, l-aș tipări, numai să văd cum a ieșit.

Dar le trec prin ciur, pe toate. Oricum, sonetul de mai sus l-am scris mai mult pentru că aveam deja în plan, de ieri, poate, această poezie.

Mulțumesc Ionuț, mulțumesc Dragoș, Dragoș de fapt ”m-a strigat din urmă”, așa că înțelegeți-l, de cavaler. Simbolic. Și nu săriți pe reciprocități, căci nu e cazul. A fost un gest cavaleresc și onorabil, țin să îi mulțumesc, iar dacă i-a plăcut semisonetul, cum spune el, că poate e drăguț, o să consider steluța simbolică și cavalerească, o să trec dedicația când scot cartea, în viitor, dar pe cealaltă versiune, de tipar... Nu o să te uit, Dragoș!

Să iasă din superficialitatea aia crasă. Sper să o facă dezinteresat și să nu folosească Agonia pentru alte interese. De urmărit!

Pentru doamna Elize.

Lalelele-au (verb de 2 silabe) de dimineata.

Sau alte flori in locul lor, pt evitare lelele-ului. Muscatelr-au, de exemplu

Poate acolo ai văzut greșeală, când nu era:

e

”lalele-n pârg”

fără articol hotărât, așa că înțeleg că poate ai crezut că acolo era ceva silabă în plus...

”lalele-n pârg” vocal, nu optic, și nearticulat, consider că e chiar frumos. Dar poate sunt subiectivă, pentru că a început să îmi placă mult varianta asta...

Poate, sunt subiectivă, pentru că îmi îndrăgesc sonetul.

Bine că autorul a fost câștigat de pe urma discuției. Chiar mă bucur și apreciez f mult perfecționismul tău!

Banul e din ăla nasol, nu are absolut nicio legătură cu nimic, decât cu luna care îl luminează. Cred...
Dar să nu luăm prea în serios, nimic. Azi.

Mâine e marți, deci mai citim, și mâine... Cu plecăciuni, neserioase, optimiste și albe,

Stai linistit, Dragos Visan si-a primit nivelul de 120 ca urmare a unei propuneri si a unui proces democratic de votare. Asta spre diferenta de toti grafomanii care platesc cotizatii la Uniunea Scriitorilor si se dau bine pe langa diferite fosile din erele apuse ale literaturii ca sa fie promovati - si care paralel inunda internetul cu diplome scanate de la concursuri de poezie si pagini wikipedia facute de ei insisi in care imbina minciuna cu prostia.

prostata rimă…
ce vremuri!

Lăutar e cel ce spune despre altul că "și-a primit banul", Ionuț Caragea. Eu n-am făcut niciodată veresie pe site ori pe vreun grup de pe Facebook.
Sunt atâtea acuze la adresa mea, nejustificate la această discuție, încât chiar cer moderatorilor sau chiar unui admin
să ia o măsură odată împotriva dezlănțuirtelor și repetatelor încălcări de regulament pe Agonia / Poezie.ro, marca tot mai "consacrată" de/pe Google Ionuț Caragea.

Sonetul imperfect, apoi puțin modificat și ajuns perfect este dovada înstelării mele juste. Post factura, neprivind decât detașat reacția lui Ionuț Caragea, critica sa de doi bani la adresa muncii mele de aici, mi se pare ca o înțepătură obraznică de țânțar. Un fotbalist pe nume Caragea deschidea acum puțin timp, onorific, partida prin care Farul Constanța lua campionatul, în 2023. Acest Ionuț Caragea deschide doar "meciuri" și discuții inutile, ce nu ajută pe cititori și poeți să progreseze în vreun fel. Scopul său aici este numai elogierea proprie și jignirea în mare a majorității membrilor.

Stimată doamnă Iulia Elize, am făcut o promisiune și mi-o voi respecta. Niște persoane de pe acest site nu mai există, deci nu mai are rost să vorbesc cu cei care nu există. E pentru binele site-ului. Contribuția mea pe text a fost substanțială. Am acordat mare atenție acestui text, fără să fiu superficial. Consider că textul trebuia mai întâi corectat, îndreptat (avea lacune tehnice), și după aceea înstelat. Tendința unor înstelători de pe Agonia este să aprecieze cu ochii închiși textele altor înstelători, fără să mai țină cont de remedierea textelor, de caracterul constructiv al comentariilor. INTERESUL, în acest caz, este evident, și nu are legătură DECÂT cu primirea înapoi a steluțelor care se acordă. Ori, asta duce la scăderea calitativă a site-ului. Când un steluțar acordă steluțe cu nemiluita, doar pentru a-și face o reputație bună pe site și a beneficia de reciprocitate, este un mare semn de alarmă. Cei care primesc steluțe nu realizează, fiind entuziasmați de apreciere, dar este în defavoarea textelor lor. De asta i-am propus lui Radu să dispară înstelarea între cei cu nivel 120. De asta i-am propus să se țină cont de anumite criterii literare când se scordă nivelul 120 sau mai mare, chiar dacă nu convine unora de pe site. Acum, depinde de Radu ce dorește. Mi-e nu mi-e teamă să vorbesc despre abilitățile literare ale unor scriitori, dacă sunt superficiali dpdv al analizei sau nu. E dreptul meu să critic o activitate literară. Însă nu mă voi coborî la nivelul unora care fac atacuri la persoană, direct sau de sub protecția clonelor. Știu că tot ce spun deranjează, știu că unii se tem să piardă controlul pe care îl dețin asupra site-ului, dar eu văd mai departe decât aceste tendințe și interese. Ar fi bine ca Agonia să funcționeze ca o rampă corectă de lansare a celor mai talentați autori către lumea literară. Ori, asta nu se întâmplă, fiindcă textele supraevaluate pe Agonia nu trec de filtrul unor critici importanți și nici măcar de cel al redacțiilor unor reviste. Și cu asta am pus PUNCT.

Caragea, esti mai plutitor decat geamandura care semnalizeaza adancimea pentru vapoare pe mare.
Poezie.ro e un atelier literar, in cazul in care nu ai inteles toti suntem egali, fix ca in comunism. Tu cu premiile si recenziile tale esti identic cu mine, eu cu Dragos Visan, el cu Iulia Elize si tot asa pana la ultimul om din subsectiunea atelier. Poezie.ro nu se caracterizeaza prin elitism, ci prin generozitate, toleranta si egalitate de sanse. Tu iti doresti un muzeul al tau propriu, un templu, in care lumea sa te recunoasca si sa te "respecte". Dar nu e nimic de recunoscut la tine, scrii ca la 1400 toamna, extrem de pueril si plin de truisme plictisitoare, avand o relatie obsesiva cu propriile tale texte. Stiu stiu, ai multe premii, poze prin cimitire unde-s inmormantate diferite personalitati, recenzii favorabile si esti "frate de zodie" cu Baudelaire dupa cum tu insusi zbieri isteric pe aici pe site. Noroc ca nu astea sunt lucrurile care fac un poet, ci nivelul la care respectivul intra si ramane in constiinta culturala a unui grup sau populatii de oameni in timp - ceea ce la tine chiar nu este cazul.

Criticii aia de iti doresti tu sa fie pe site si care "trebuie" sa judece calitatea textelor de aici, ca autorii sa se poata "lansa" in lumea literara, presupun ca cel mai bine ar trebuie sa fie prieteni de ai tai, nu? Sau cel putin indivizi a caror preferinte literare includ si genul in care scrii tu, de la 1400 toamna, pe sistem evantai de sensibilitate cu briz brizuri virginale pretins aforisme.

Altfel, observ ca ai dat-o deja in teorii conspiratoniste. "Unii pierd controlul siteului", probabl Mossadul sau chiar Prigojin sau chiar Putin, cine stie. Pari pe modul automat nu numai la texte, dar si la comentarii repetitive.
Total scapat de sub control.
In ultimele 3 saptamani ne-ai spus de vreo 3-4 ori la revedere si ultima oara ti-ai sters textele, iar despre mine si Dragos Visan ai "postulat" ca nu ne mai acorzi sfanta ta atentie si ca pentru tine suntem morti. Sa nu mai vorbesc ca pe unde iti critica omul productiile creationiste iti stergi textele ca nu suporti alte pareri decat ale tale pe propriile texte. Sau despre cum ameninti tu pe aici ca unii membri sunt in atentia cuiva si deci urmariti.

Esti atat de prezent pe site incat proprui ceea ce deja demult s-a hotarat oricum: eliminarea nivelului 120. Dar intr-adevar stiririle ajung mai greu in Tanzania.

Cat despre comentariile tale, sa luam totusi act de faptul ca sunt facute dintr-o impostura crasa cu iz de minciuna patologica. Citez de pe pagina ta de wikipedia facuta de tine: "Este considerat de mai mulți critici și oameni de litere liderul generației de scriitori douămiiști".

Dincolo de simulacrul jenant de competente critice literare comentariile tale nu transmit decat un singur lucru: megalomanie cronica.

Așa e, cum spune Claudiu, din păcate domnule Ionuț Caragea nu înțelegeți situația și sunteți nițel cam conspiraționist, în legătură cu ea (situația)... Abia acum am citit comentariile suplimentare, de sub text. Așa că acum vă răspund. A spune că este o reciprocitate de steluțe între mine și Dragoș, este cel puțin o mare exagerare. Nu e realitatea, nici nu îmi aduc aminte, de când de fapt nu prea l-am comentat, din păcate. Îl respect, foarte mult, îi citesc textele, atât, nici nu îl cunosc personal, am înțeles că e doctor în litere sau critic literar, eu nu știu, una, nu mi-a recenzat niciun text, CUM DUMNEAVOASTRĂ, din câte am înțeles, de pe sit. Nu îl cunosc de mult de pe site, nu am avut vreo tangență gen profesională sau de altă natură. Și vreau să mă opresc aici, pentru a nu jigni pe Dragoș Vișan sau imaginea lui integră, care nu mă include pe mine, în vreun fel, relațional și privat, de reciprocitate de vreun fel.

Numai bine, pentru că în rest, aberații, kilograme.

Ultimele 3 sau 5 steluțe, către textele lui Dragoș Vișan, sigur nu au fost ale mele.

Poate, fiecare își asumă niscaiva preferințe textuale, textul este mult mai bun acum, dacă cumva preferința lui Dragoș a fost grăbită, eu accept scoaterea steluței. Dar și Dragoș, trebuie să fie mai atent, dacă îmi dă numai ”9.50”. Oricum, steluțele, vă spun, sunt subiective, ”contextuale”, adnotate ”subiectiv-obiectiv” s-au însteluțat texte mult mai proaste, asta ca să îl scuz și pe Dragoș, care poate ar fi vrut contextual, un însemn literar, din câte îmi aduc aminte, să îmi lase un semn de apreciere sau curaj, de postare. (Dacă s-a grăbit, accept scoaterea steluței, iar Dragoș să fie mai atent.)

Dragoș, apropo, ești un scriitor de mare valoare, dar în ultima vreme, mai mult am dat sfaturi și păreri poetice, mai tinerilor scriitori, deși am mai citit, și de pe la tine, poezii. Țin să mă apropii de colegii mei... Cum și eu am fost ajutată, la debut, cu o vorbă bună, îndemnată fiind să continui să scriu și în caz că avem păreri înspre creștere, trebuie să le oferim colegilor, fie că sunt mai jos sau mai sus, decât noi, literar. Îmi aduc aminte de dl. Pantea, mi-a spus personal că sunt ”o scriitoare ”autentică”, ceea ce mi-a dat avânt, am înțeles ce a vrut să spună abia mai târziu. Dar sunt amintiri personale și la care țin... Acum de exemplu vreau să ajut și eu, cât pot, pe colegii mei. Dacă pot...