Iulia Elize

Mi-a plăcut poezia, este un poem emoțional pe care poate îl înțelegem fiecare femeie. Eu le spun ”momente fluture”, când vedem pe cineva din trecut sau din prezent, sau că ni se întâmplă ceva foarte rar... Sper să ai momente cât de multe fluture, și e foarte în regulă și normal să plângi după aceea...

Steluță! :)

Mulțumesc! Legarea acestor texte abia ce am început-o, nu mă mai grăbesc, încerc să scriu cât de cumpătat pot, sper să lucrez timp de un an de zile... Nu să mă mai grăbesc, în timp ce continui să scriu, în a publica.

Spor la scris și ție și mii de mulțumiri! :)):) Întotdeauna ești un cititor prețios și pretențios, drept pentru care eu apreciez foarte mult!

producea-ceai, trebuie corectat

Mulțumesc pentru impresii, Maria. Sărbători liniștite îți doresc, este un poem scurt, așa mi-a ieșit, data aceasta. Eu ca scriitoare de vers amplu, încerc o relaxare în scris, cred din tot sufletul că și poemele scurte au sens, e ca un fel de întoarcere la originea simplă a scrisului.

Vă mulȚumesc mult pentru însemnări, poate mai târziu voi reveni asupra poemului, dacă mi se va cristaliza o altă variantă, deocamdată las așa în virtutea primei impresii, cu privire la poem. Mulțumesc mult pentru amplele comentarii și vă doresc Sărbători în bine.

Cu drag am comunicat scriitoricesc și după modestul meu răspuns! Felicitări pentru text și consecutiv și pentru frumoasa steluță! Felicitări și Sărbători fericite!!!!

Cu drag și cu prețuire!

Și mie mi se pare cam sacadat începutul, dacă îl privești mai sacadat, Amanda, și mai secvențial, e de privit ca un tot. Așa am gândit scriitura, în scriitură sacadată. Cumva a fost împărțit în două, poemul, prima parte e mai senzorială, iar a doua explicativă.

Mulțumesc că ai trecut, poate cu notița aceasta se va clarifica poemul Pascal, cum sărbătorile eu le țin fără miel, ne inspiră. Așa atipică cum sunt, mă simt ca un ”licurici” imens și foarte atipic care scrie. Încearcă să devoalezi prima strofă după fiecare vers, în ritm sacadat, poate te ajută.

Felicitări pentru recomandare!!! Textul este bun, ați putea încerca să dați amploare prozei sub semnătură, cred că ar ieși ceva frumos... Mi-a plăcut combinarea dublelor din text, de multe ori omul este menit să gândească între două variante sau să se comporte cântărind aspecte bivalente, care e ciudat, dacă stau bine să mă gândesc, să fie cântărite dacă sunt în opoziție, adică dacă sunt ”în opoziție” ar trebui să fie clară alegerea, eu așa mă gândesc puțin conex. Cel mai ”nehotărât” este valul, care când atinge nisipul, și când se întoarce în mare. Mie una mi-ați deschis teme de meditație, poemul merită cu prisosință semnul mare de întrebare filosofică pe care îl aduce, adică cântărim înspre dimineață sau înspre apus, ce e mai frumos, când e momentul să vedem marea, iar valul ne spune că atinge nisipul și că apoi se întoarce în mare, în mod bivalent...

Mulțumesc pentru acest prilej meditativ, m-am trezit că un text bun spune de exemplu despre negare, ”să nu iubești, să nu mori, să nu învii - iată improvizația! ”, adică să nu alegi nici varianta 1 nici 2, așa că uite că dintr-un text scurt se naște filosofia!!!! Poate tăcerea e un fel de pasivitate iar acțiunea o dimineață și un apus care alternează.

Așteptăm proza scurtă!!!

Cum spuneam, ți-am găsit textul, ți-am lăsat un comentariu pentru că mi-a plăcut mult. Felicitări pentru poezie, al meu textul e mai blând și mai filosofic, e o chestie că poeții sunt mai direcți și mai expresivi, iar femeile tind să fie mai meditative...

Mulțumesc că ai trecut! Sărbători fericite și mult bine, din suflet! Mult bine și multă inspirație mereu și același gând bun! Cu drag!!! Ca sfat pentru mine, să am mai multă grijă de mine însămi, așa te-aș sfătui și pe tine, să nu uiți de propria persoană și să fii grijuliu! Dar din dar, însă darul sinelui se păstrează și se multiplică apoi și înspre persoanele dragi...

Mulțumesc, Ștefan. Nu prea m-am gândit, dar dacă azi e Sărbătoare poate așa s-a nimerit să spun și eu câteva cuvinte despre o Cetate, dar mult mai insignifiantă, totuși. Cum spuneai tu.

Excelent că e ”Cetatea-poemului” și insignifiant, cu totul, pentru Cetatea de acum 2000 de ani, de Florii... Mulțumesc că ai trecut și Paște fericit și liniștit... Cred că toți vrem să fim bine de Sărbători. Mulțumesc mult!

De obicei nu îmi modific poeziile, esențial, Leo. Le las după prima impresie, în modulele unde nu consider. Anume acolo unde eu consider că sunt îndreptățită. Îmi aduc aminte de la tine de prin pagini că și tu accepți sfaturi mai greu, adică spui că tu ești stăpânul la tine prin poezii și așadar poți înțelege, așa că poate și eu sunt îndreptățită când îmi aleg o licență poetică și mă poți pricepe.

Poate, dacă eu știu mai bine, la publicare o să îl las poate așa... În caz că apare în vreo carte, o să pun un semn de ”licență poetică”. Mie îmi place versul respectiv, cred că dacă îl modific îi stric din farmec...

Jur că dacă modific, poemul își pierde din parfum. În rest, vă mulțumesc pentru păreri. Licența poetică este pentru bunicul, i-ar fi plăcut că am folosit-
o...

Stănică, ”mă abțin” sau cum să zic, dar ”preferam”, nu-i nimic. Comentariul acela a fost generat de nesiguranța ta parcă foarte punctuală. Curiozitatea ta mă împinge câteodată și pe mine să mă comport nenecesar. Micile aluzii lăsate... Dacă este ceva de spus, prefer onest și fără echivoc.

Graniți - așa zicea bunicul, e un fel de regionalism și cuvânt foarte vechi.

Stănică, lasă poemul în pace că e bine, la punctele de suspensie se termină o idee, așa că nu am cum să scot, arată un fel de ”meditațion”. Cumva trebuie să întrerup ideea acolo, ritmul.


În rest, mă bucur că am scris acest poem, e epic, dacă mă refer la Emilian, în rest, sper să mă îndrăgostec, pentru că de la iubirile foarte vechi... numai ghilemele, dacă zici că e bine că mă inspir din mine însămi, poate toți suntem nebuni că iubim. Sper să mi se mai întâmple,

Sunt supărată că mereu vedeți hibele, dar încearcă să scrii Stănică un poem mare, să vezi câte chestiuni trebuie rezolvate, ca aspect poetic și ca aranjare, scrie Stănică poeme mari și nu mai cârcoti.

Mă întreb cum de dai sfaturi, punctual, dacă tu nu ai experiență cum Leo. Ci scrii numai scurt, poezii scurte. Aș prefera să vii cu observații de-ale tale, dar pe text și cu patent Stănică. Altfel, nu accept... La poeziile mari oricum e mai greu, unde e textul mai lat.

Mulțumesc, e un poem imaginar, nu bate, însă, cu realitatea. E un fel de obsesie la mine: un personaj, de fapt două: Emilian Păun, despre care am scris o serie de 3 cărți legate și Lucian Andreescu. Mă mai joc și îi pun (Personajele, pe cei doi) prin poezii... Poate prin altă viață l-am cunoscut pe acest Emilian, nu îmi dau seama... În loc să mă enervez, poate, pe realitate, când sunt mai posacă mă joc cu personajele.

Punctele de suspensie le las, e o chestie de tipic, știu că tu de exemplu nu prea le pui. Aceasta ține de particularitățile scrisului (vezi că și de pildă încep cu literă mare versurile, spre deosebire de tine, de mulți, care pun literă mică la început de vers...). Mulțumesc pentru lectură și apreciere, contează foarte mult acest comentariu, al tău, pentru că te știu a fi un profesionist...

Mai treci! :)

Orice vârstă cred are provocările ei și orice vârstă este frumoasă. Multe felicitări pentru frumoasa etate împlinită, vă doresc să vă aducă multe împliniri.

LA MULȚI ANI! Luminez sărbătoarea unei frumoase vârste și împlinirile, care vi s-au tot adunat până acum!!!

Mi-a plăcut textul, imaginea de început este atât de frumoasă, de reală și de actuală, printre acei care au încă o inimă care bate, mi-a plăcut tonul poemului și ca de obicei este într-un registru care rămâne foarte fidel până la capătul poemului...

Nu pot să spun ce mi-a plăcut mai mult, aș spune că poemul de la un capăt la altul prinde sensuri nu numai literare ci unele care se pot simți, descrierea acelei senzații care răzbate din poem este autentică și face toți banii și toată lectura.... Drept pentru care foarte convnsă las și eu steluța mea...

Cu mult drag și cu apreciere!!!

Mulțumesc mult pentru trecere și însemnare. Sunt amintiri de prin liceu-facultate, unde în niște locuințe de sub munte, nu departe de dig, ci zonal, se coceau vinete pe focul încins afară... (Și vailingul de plăcinte, în casă.)

Am scris ca să îmi aduc aminte de munți și de baraj, dar și de pitorescul oamenilor și al locurilor.

Dorina și Mariana, le salut, mult, cu această ocazie.

Așa fac. Mai stau puțin, poate mi se cristalizează o altfel de părere și o să încerc o altă abordare textual optimă. Se mai cristalizează din mijloacele textuale, sper, optim...

Mulțumesc mult.

Desigur, fiecare are tehnica proprie și țelul propriu. Nu vreau să crezi că te influențez în vreun fel. Inclusiv în materie de cărți, e un oarecare antrenament să continui să scrii, fără o pauză mare.

Poate atelierele literare au un sens, în orice caz scrisul are un sens, dacă nu se lasă din mână, pe o perioadă lungă. Și acest spațiu mie mi-a fost util, pentru că îmi dă un fel de continuitate pe feed și pe lectură comparată, ceea ce e un fel de rost. Toți creștem, pe aici.

Suntem subiectivi, așa e. În fond, poezia este un tărâm subiectiv. Când am scris ”Tărâm” nu știu de ce m-am gândit la o piesă de la ”The urs”, poate și eu am un fel de complexitate, gen acest autor.

A simți e un fel de dar, poate a simți în alt fel ține de constituție, de particularități foarte specifice și individuale, suntem construiți în alt fel. Poate, din spectrul muzical, ”The urs” este mai rar, poate suntem construiți în mod diferit, intrinsec, aceasta nu înseamnă că sunt ditamai simțitoare, poate femeile sunt mai sensibile decât ceilalți, poate avem un al șaselea simț... Cele care sunt mame pot pricepe de ce.

Îți respect părerea, Claudiu, în lume libertatea există, în mod foarte real.

În rest, scriem, sunt curioasă tu ce mai scrii, poate te citim și pe tine, acest spațiu de internet permite evoluția, creșterea, ea se petrece doar când lucrezi și interacționezi. Dacă îți păstrezi textele numai pentru tine, pierzi feedbackul și antrenamentul, interacțiunea. Și Ștefan Petrea a crescut într-o oarecare măsură (pe sonete) în general se crește într-un atelier literar. Dar desigur opțiunea este numai a ta și experimentările... Se poate crește, dacă menții interacțiunea. (Pe nivele individuale). Toți am crescut, în acești ani, dacă am scris și am primit cu precădere feedbackul folositor...