Iris Barbulescu

Fragmentele din tine, Si vocea linistita a tacerii. Somnul meu adinc Fara visare si fara de Alte universuri. Am agatat amintirea Noastra, Pe usa sifonierului negru -niciodata nu se inchide,

Intr-un cerc dureros ti-ai infipt ghearele in ceafa. Genunchii ii ai la piept. Gandul il ti strans in maini, nu il lasa sa te pacaleasca. Un cot sta in prelungirea ultimei seri petrecute

Ai săruta, Pe alei de mult uitate Urma pașilor mei, Aspri pe pergamentul Vremurilor noastre Întunecate? Ai îmbrațișa Corpul in care conștiința Loc, Nu iși mai are? Ai imbrățisa tu

Si totusi, icoanele nu ingenuncheaza niciodata, iar daca vor arde se vor deforma la fel ca mine, daca le innec cartonul isi va varsa culorile si isi va pierde limpezimea. M-am decis: nu vreau sa

In numele Tatalui, Si al Fiului, Si al Sfintei Sperante Om decazut! Cu pene de pescarusi In palme... \"Nu poti a pluti, fiinta blestemata!\" Tipatul scurt Acceptare a sortii?

Preaiubite fiice, La numar cate de luni pana luni, Puteau fi inscrise pe Tablii Dar nu! Celor ce se indragostesc de ele Li s-a rezervat un loc...special.

Caracterul Ce isi infasurase Indiferenta in jurul gatului, Pe post De scut De oameni... A murit! I-au luat costumul Si asa gaurit de molii, Si de curiosi ce vroiau sa traga cu

Pusă sus pe-un soclu Stă înmarmurită. Ochi scobiți in piatră, Privire rece si golită. Admirata-ar trebui să-i fie Frigida-i frumusețe, Însă idera nu iartă Crud deasupra-i se țese. Degetele-i de la

(Keine Kompromisse keine stillen) Tanjesc Asemenea unui copil ce cu mainile intinse Implora petru afectiune. (Keine Wiederholung keine Tauschung) Vroiam sa zbor! Fara sa fie nevoie sa imi

Sub apă, Rezemat de gânduri ce miros a pământ. Mai repede. Presiune ce înnebunește. Lipsa aerului, Incită? Mai repede! Unghii înfipte ritmic În carne. Scântei de viață. Mai repede. Mai

Dezgust Pentru venele ce se incapataneaza Sa imi impleticeasca, In ametitoare Serpentine Rosul. Dezgust Pentru gandurile ce nu constientizeaza Timpul, ce Parca Nu

Sfânta dispariție, Așa au zis, \"cel doborât de boală\" Cum se poate un sfânt sa moară?! Ignoranța, god!...și orbii! Tată... Nu am avut, Dar acum mă simt și mai goală Mai orfană, Dacă

Sălbatic, Iar îmi vine Să-mi rup mâinile din tine. Prosternare, Atotputernicului răzvratit. Se sfâșie rochia albă, Cu plânset si ură! Uitată in cuiele Pudorii Se dezgolește pe

Ma gandeam, si ma doare De fapt, nu! Nu ma doare Doar sa adimt asta De fata cu tine e o greseala fatala. Asa ca: Sunt fericita! Nu sufar. M-am obisnuit sa mananc Duminica. Singura, Si

Fum E tot ce lasi, Nici amprenta Si nici gand. Ti-ai inclestat deja, Mana pe motorul fara frana. Omul zgarcit, Isi cerne nepasarea Peste chipul tau, Plin de sperata noului. Nu e

Aveam, Cândva In mână posesia Unui întreg univers, Mai știi? Psihoză După plecarea Ta. Am refuzat Să închid usa Și am rămas in prag Aștept. Din brad Curge sânge? Sau e doar

\"Îmi place să privesc marea...cineva îmi zicea acum mult timp ca semăn cu ea. Nici nu mai știu cați ani au trecut de atunci.\" Bătrâna se legăna încet pe balansoar, pe prispa casei, privind în

Are o stralucire ciudata in ochi copilul meu.Parul de culoarea frunzelor tomnatice, pare sa ia foc sub soare. Zambeste. El stie. Cand stii, nu mai vorbesti, iti e frica sa nu pierzi darul cel

\"Longue est une nuit, plus longue la suivante.\" În ceața De lângă fereastră Invechită de călători, Se zărește Umbra ei. \"Comment pourrais-je attendre une troisi¨me durant ?\" De

Om ingenuncheat Langa putred Ideal de viata Vie Deliranta, Visare A lumii. Culoarea Ce astazi te infasoara Este roasa De molii si Veacuri, De asteptare In

Randurile ce vor urma au fost scrise de mine si Raul Huluban (April)...in perioada venirii lui la Bucuresti. April, mi-a dat mana libera in legatura cu postarea lor...nu imi dau seama de ce..stia

\"Un fel de-a mai lungi cea mai frumoasa zi Ar fi daca m-ai putea minti\" Imi simt degetele prelungiri de stilet Si cu astfel de dureroasa forma Despletesc Suferinta Din ochii tai in

\"Ce desparte nebunia de liniste?...Ce durere mai crunta decat fericirea?\" rosti Avalon. Se lasa pe spate privind tamp tavanul. Parul sau unsuros, aluneca in bucle incalcite, rezemat de

Te simt, Cum ratacesti dincolo de speranta mea. Dincolo de zidurile Pline de ierburi, vii si putrezite. Te aud, Cum te cateri pe mormane de dispret amar. Dincolo de intinderea, Mainii mele,