Poezie
Angelică
La capat de-omenire
1 min lectură·
Mediu
Pusă sus pe-un soclu
Stă înmarmurită.
Ochi scobiți in piatră,
Privire rece si golită.
Admirata-ar trebui să-i fie
Frigida-i frumusețe,
Însă idera nu iartă
Crud deasupra-i se țese.
Degetele-i de la mâini,
Căzut-au, unul câte unul.
Pe rochia-i de piatră aspră
Lichenii cu duiumul.
Uitată stă-ntr-un cimitir
La capăt de-omenire
Păzind pe acel fără de ani,
Și fără de simțire.
![\"Image](\"http://i17.photobucket.com/albums/b52/irisbarbulescu/montevarchiangel2.jpg\")
Stă înmarmurită.
Ochi scobiți in piatră,
Privire rece si golită.
Admirata-ar trebui să-i fie
Frigida-i frumusețe,
Însă idera nu iartă
Crud deasupra-i se țese.
Degetele-i de la mâini,
Căzut-au, unul câte unul.
Pe rochia-i de piatră aspră
Lichenii cu duiumul.
Uitată stă-ntr-un cimitir
La capăt de-omenire
Păzind pe acel fără de ani,
Și fără de simțire.
074111
0
Drag,
Vali