Irina Nechit

Femeia cu vânătăi sub ochi și frumoasa în minijupă s-au întâlnit ca două umbre ale unei femei fericite. Cea bătută a cerut o monedă și a primit-o. A intrat în parc unde au găsit-o peste noapte

Atârnă un glas în aer praful și pulberea au ridicat în jurul lui ziduri concentrice așa cum trandafirul își ține pistilul închis păzit de straturi compacte glasul din aer mă cheamă noapte și

Să economisim energia electrică și cărbunii zahărul și pachețelele de ceai să economisim apa râurilor și lacurilor și pe cea din fântâni să folosim rațional darurile mărilor donațiile

o să te invit la mine să umplem un ceainic cu apă oh abia mă țin pe picioare mi-am sărbătorit toate aniversările într-o singură zi mai am în frigider o sticlă dar ea se află în altă

Cum poți spune că durerea e un clar de lună, dacă nu ai avut niciodată răbdare să aștepți razele dimineții? Umbli noaptea pe străzi te arăți de după colțuri mă îmbii cu degetele îndoite ca

Atârnă un glas în aer, praful și pulberea au ridicat în jurul lui ziduri concentrice așa cum trandafirul își ține pistilul închis, păzit de straturi compacte, glasul din aer mă cheamă noapte și zi mi

De unde vin zâmbetele, din cavitatea bucală sau din stomac, din creierul munților sau din codrul verde Dar dacă vin dintr-o zonă secetoasă dacă saltă dunele de nisip ieșind la

Azi ne-au adus o bolnavă ruptă din soare de-acum încolo vom avea grijă de plămânii ei de stomacul ei cu pereții subțiri vom alunga norii din salonul ei vom șterge praful de pe toracele ei. Încă

îi spun soarelui dintre copaci: nu te apropia de mâna mea atât de albă povestește-mi cum ai intrat în depozitul de aripi și cum ele au luat foc nu uita flăcările ajută-mă să pun aici o virgulă

Satul ud îmi vorbește la telefon îmi dă de înțeles că se pregătește de somn că ar vrea să mă viseze din nou în rochia de capron ce mi se lipea de genunchi și trezea în mine instinctul furios al

Doar cu vin roșu ca sângele de taur aș putea să-mi trezesc mătușile care dorm la umbra zidului pulverizat doar cu untdelemn sfințit le-aș unge pleoapele străvezii prin care se văd irișii lor

Strigătele încuiate într-o casă galbenă au înnebunit de singurătate dacă ar avea capete s-ar da cu ele de pereți dacă ar avea unghii s-ar zgâria dacă ar avea păr și l-ar smulge Nimeni nu le vede

Știu să mă port cu mănuși albe cu demonii din mine și din tine au înțeles și ei asta își pun și ei mănuși albe Oricât de mult și-ar dori să ne zdrobească oasele nu ni le rup și oricât ar vrea

ai o privire de criminal încă mai poți scăpa de ea ultima dată te-am văzut la capătul unei dâre de sânge care se prelingea pe o gambă străpunsă de cuiul ruginit vorbeai cu cineva la telefon: de

Am stat toată ziua cu gura închisă de ce nu pot face și eu inele din fum de țigară Cu mintea limpede încep să scriu despre garoafele roșii aruncate în noroi despre câinii ce le adulmecă și mor

nu va înțelege nimic mă va trimite în mama în organul ei genital care a fost oceanul meu pe vremea când aveam branhii lăbuțe gelatinoase coadă de moluscă și nu bâiguiam nu șușoteam nu

Dacă vreți atât de mult să ne cunoașteți mai întâi luați-vă la întrecere cu vitezomanii de pe străzile noastre care trec pe lângă maternitate apoi intră pe o poartă nichelată și se întorc în