Despărțirea de Tamara Zub

Dragi prieteni! A venit timpul să-mi iau rămas bun de la Tamara Zub. A fost un pseudonim care m-a ajutat să dialoghez degajat cu miraculoasa comunitate poezie.ro A fost pentru mine o necesitate să inventez un pseudonim, pentru a intra în viața virtuală. Am simțit nevoia să vin spre public doar cu versurile mele, fără ca pe versuri să apese greutatea numelui, a vârstei, a încadrărilor și etichetelor ce mi-au fost aplicate. Heteronimul a fost pentru mine un nou început, o provocare, o șansă de a-mi actualiza formula poetică și de a contacta direct cu oameni pasionați de scris. Până să apar pe poezie.ro, ajunsesem la un moment dat că scriam și nu știam ce impact au versurile mele asupra cititorilor. Până îmi apărea o carte – asta se întâmplă la Chișinău foarte foarte greu – oboseam de atata așteptare și chiar comiteam versuri obosite. Internetul mi-a ajutat să aflu imediat reacția celor ce citesc și, respectiv, să modific unele texte sau să lupt pentru altele. Sper că puteți accepta acest joc al meu, un joc serios până la urmă. Și vă rog să acceptați revenirea la numele meu adevărat – Irina Nechit. Așadar, de azi înainte voi mai posta pe agonia cu numele meu real – Irina Nechit. Multe dintre poemele care au apărut pe acest site, sunt reunite în volumul \"Copilul din mașina galbenă\", proaspăt apărut la Editura Cartier. Mulțumesc pentru că mi-ați dat sugestii, idei interesante, mi-ați ajutat să modific, să îmbunătățesc poemele. Vă mulțumesc pentru căldura cu care m-ați primit! Cu plecăciuni, Irina Nechit