Ionuț Georgescu

Zeuxis din Heracleea era meseriaş. Ştia să umble cu culoarea. Cu luminile şi umbrele. Crea spațiu. Estetica iluziei. Parrhasios din Efes era la fel de bun. Şi rival. Pe la colțuri se spunea că din

Lucrurilor, senzitivelor, moartelor, mireselor, el nu v-a iubit, el, zăpăcindu-vă, s-a zăpăcit ca să citez din poeți și să pot merge mai departe, lumea este alcătuită dintr-un flux continuu de

opriți târnăcoapele nu mai spargeți pereții ăia mari și anoști acolo e o femeie zidită de alții haideți să o dezlegăm pe Rosinanta să ardem morile și să jucăm barbut la lumina focului unu-unu

Proprietatea e un furt! Strigătul tău musteşte de anarhie. Revolta ființei ce nu suportă codul de bare. Ca un hoț stângaci roşesc, îmi iau gândurile de pe epiderma ta şi fug. Și gândurile devin nişte

hei tu mai știi timpul ăla de demult când rezolvam probleme cu trenuri defecte tot timpul vagoanele se desprindeau de locomotivă și totul se rezolva cu a plus b totul la pătrat timpul ăla

Forțez limitele finitudinii mele prin verb. Încerc o perturbare a absolutului feliind logica atât de subțire încât să poată fi înghițită. Tremurul mâinii mele pe cuțit îi face pe ceilalți să mă

bloggerul îngropă o femeie frumoasă făcută din biți și pixeli încercă să-și aprindă o țigară și niciun fumător nu era pe lângă el semn că singurătatea poate fi cuantificată corect prin numărul

Prin cărțile bune se spune că speranța e doar o întâlnire reușită cu sinele. În lipsa uneltelor pentru o revoluție interioară, ne aruncăm în utopii. Folosind cunoașterea ca amintire. Praxisul ca

îți voi rescrie în caietul dictando toate poveștile lumii fără să exagerez cu ficțiunea sper să găsesc o soluție pentru Julieta și Isadora ba chiar și pentru nasul Cleopatrei habar n-am ce să fac

Zeii scriu poveștile muritorilor cuminți cu litere bolduite, pe hârtie albă, cerată. Cu longitudinea și latitudinea corect explicitată în colțul din dreapta, sus.. Pentru a nu (se) rătăci tot restul

opriți-vă ajunge cu dragostea împrăștiată pe pereți ca o spermă adolescentină în veceul liceului ajunge cu poemele amestecate cu lacrimi și muci puse-n plicuri albastre, roz sau curcubeu ajunge

Motto: Beau, spune Marmeladov, fiindcă vreau să sufăr mai tare. aşteptai te urăsc-ul meu ca pe-o iertare vindicativă hai să îngropăm totul are deja un miros fetid de cadavru descompus al

în incompetența lui dumnezeu te-a uitat desculță și cu ochii neîncadrabili antropologic apoi a abdicat de la divinitate filozofii s-au uitat atent și au observat că și buzele ar fi ciudate o

toți prietenii mei îmi povesteau despre iubirile lor şi mă simțeam răstignit pe crucea fiecărei femei din vorbire. beam vodcă până dimineața si priveam neputincioşi la adevărurile împachetate în

Men, mai pune două degete si două cuburi de gheață în paharul ăsta, nu, nu-l schimba, sunt doar urmele buzelor mele pe el, altădată rămâneau pe sânii femeilor câteva zile, atât cât dura și iubirea,