INioana negoescu
Verificat@ioana-negoescu
Oradea
„in fiecare zi e toamna”
născută cândva dintr-o împăcare, absolvită de toate păcatele. șomera lumii acesteia. nevaccinată la timp, cu toate bolile sufletului în sânge. nu destul de nebună, fără casă, fără acasă. fără nici o grijă. găsită născând pe un câmp de gheață într-un noiembrie. regăsită născând. înger păzitor: Maya. îi plac iluziile și…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
cred că ai dreptate, Adriana. e jurnal. mulțumesc.
Pe textul:
„în orașul tău e mai bine" de ioana negoescu
0 suflu
ContextClaudiu, dragul meu, eu te citesc și te consider unul dintre cei mai talentați autori de pe site. Nu cred că ai înțeles ce am vrut să spun. Deși, ca poet, ar trebui să înțelegi că uneori poți să simți nevoia să te exprimi într-un anumit fel și o faci. Eu mă exprim cum simt. A spune că scriu mereu același poem este cel mai mare compliment pe care poți să mi-l faci. Înseamnă că sunt autentică. Nu \"fac\" poezii. Nu inventez rețete. Scriu cum simt. Simt la fel. Scriu la fel.
Nu mă interesează absolut deloc dacă sunt sau nu talentată, genială și nici nu vreau să fiu în centrul atenției.
Comentariul tău m-a adus în centrul atenției pentru că tu ești un autor apreciat și cunoscut. Mulțumesc :)
Nu mă interesează absolut deloc dacă sunt sau nu talentată, genială și nici nu vreau să fiu în centrul atenției.
Comentariul tău m-a adus în centrul atenției pentru că tu ești un autor apreciat și cunoscut. Mulțumesc :)
Pe textul:
„în orașul tău e mai bine" de ioana negoescu
0 suflu
ContextAdriana, nu am pretenția că inventez poezia, nici dragostea, iar de teribilisme mă cam feresc. asta e o poezie de dragoste. toate textele mele sunt personale. nu-mi place împărțirea asta.
Pe textul:
„în orașul tău e mai bine" de ioana negoescu
0 suflu
ContextClaudiu, îți promit că voi scrie și un text pe gustul tău, că tare ești fain. unul din ăla cu \"toșa mă piș pe mine!!!\" , rețetă mult mai de succes...
Pe textul:
„în orașul tău e mai bine" de ioana negoescu
0 suflu
ContextOttilia, îți mulțumesc mult pentru aprecieri. te mai aștept cu drag.
Pe textul:
„într-o zi am aflat că ai murit" de ioana negoescu
0 suflu
Contextideea trișării orbilor din orbi merita dezvoltată. în orice caz, ultimul vers este excepțional.
Pe textul:
„Serafim - întrecător de orbi - ceasul întâi" de florian stoian -silișteanu
0 suflu
ContextSebastian, am de unde să știu :). în rest sunt de acord cu tine.
Vasile, nici nu știi cât de mult mă impresionează puterea ta de analiză, felul în care înțelegi. mulțumesc.
Boris, mie nu-mi plac virgulele. mi se par niște semne scurse, un fel de nicicum în poezie. în virgule mă poticnesc. în puncte nu. folosesc punctul în multe feluri în textele mele. și rareori e un simplu punct. îți mulțumesc mult pentru citire. te mai aștept.
Victor, cred că eram cu capu la altceva :). o să am grijă de acum :) mulțumesc.
Vasile, nici nu știi cât de mult mă impresionează puterea ta de analiză, felul în care înțelegi. mulțumesc.
Boris, mie nu-mi plac virgulele. mi se par niște semne scurse, un fel de nicicum în poezie. în virgule mă poticnesc. în puncte nu. folosesc punctul în multe feluri în textele mele. și rareori e un simplu punct. îți mulțumesc mult pentru citire. te mai aștept.
Victor, cred că eram cu capu la altceva :). o să am grijă de acum :) mulțumesc.
Pe textul:
„strada 22" de ioana negoescu
0 suflu
ContextVictor, îți mulțumesc mult pentru citire. despre câinele galben...nu se știe :)
Pe textul:
„a meritat" de ioana negoescu
0 suflu
ContextVasile, mă bucur că ai văzut textul așa. mă bucur mult. mulțumesc.
Ottilia, moartea vine și pentru flori? uneori mi se pare că vorbim prea mult despre ceva atât de firesc.
George, iți mulțumesc din suflet pentru aprecieri.
Ottilia, moartea vine și pentru flori? uneori mi se pare că vorbim prea mult despre ceva atât de firesc.
George, iți mulțumesc din suflet pentru aprecieri.
Pe textul:
„oameni crizanteme" de ioana negoescu
0 suflu
ContextVasile, îți mulțumesc mult pentru analiza atentă și aprecieri. Să ne citim cu bucurie.
Ștefan, mă bucur mult că ai înțeles și că ți s-a părut firească prezența câinelui galben. era important pt mine.
Claudiu, ce să zic? îmi pare rău că nu ți-a plăcut. poate altă dată.
Nicolae, eu nu simt finalul ca o frână bruscă...sau poate că este, dar nu înseamnă că e rău să te trezești din curgerea lină a nu știu ce. mulțumesc.
Ștefan, mă bucur mult că ai înțeles și că ți s-a părut firească prezența câinelui galben. era important pt mine.
Claudiu, ce să zic? îmi pare rău că nu ți-a plăcut. poate altă dată.
Nicolae, eu nu simt finalul ca o frână bruscă...sau poate că este, dar nu înseamnă că e rău să te trezești din curgerea lină a nu știu ce. mulțumesc.
Pe textul:
„dacă te-aș striga dintr-un câine" de ioana negoescu
0 suflu
ContextAndrei, uneori e greu de respirat...pentru mine cel puțin.
Nic, nici nu știi cât mă bucur că ai ales acel vers...mulțumesc.
Vasile, tu ai intrat în acest univers. cred că aveam mare nevoie de ochiul tău. mulțumesc din suflet.
Aurel Sibiceanu, mă simt onorată și fericită pentru că mi-ai spus că sunt. uneori e nevoie să ni se spună în față. mulțumesc mult.
Otilia, adevărul este că nu prea există terapii...dar rămâne între noi. te mai aștept cu drag.
Sebastian, nu știu dacă sunt atentă în jur. nu prea. în schimb e mereu o bucurie să te citesc. atunci sunt atentă :)
Nic, nici nu știi cât mă bucur că ai ales acel vers...mulțumesc.
Vasile, tu ai intrat în acest univers. cred că aveam mare nevoie de ochiul tău. mulțumesc din suflet.
Aurel Sibiceanu, mă simt onorată și fericită pentru că mi-ai spus că sunt. uneori e nevoie să ni se spună în față. mulțumesc mult.
Otilia, adevărul este că nu prea există terapii...dar rămâne între noi. te mai aștept cu drag.
Sebastian, nu știu dacă sunt atentă în jur. nu prea. în schimb e mereu o bucurie să te citesc. atunci sunt atentă :)
Pe textul:
„respiratul nu se uită niciodată. e ca mersul pe bicicletă" de ioana negoescu
0 suflu
ContextGeorge, există și amintiri inventate?
Ioana, povestea unui univers, pur și simplu. bolnav? nu știu.
Valeriu, un glonte în nor...iată o omagine inedită. mulțumesc.
Petruț, mulțumesc pentru semn.
Elena, mă bucur că ți-au plăcut ferstrele.
Ilinca, e diabet zharat tip I insukinidependent. nu prea e nimic de făcut :)
Ionelia, prezența și aprecierile tale mă bucură mult. Mulțumesc. Ne citim.
Geta, ai lăsat o urmă adâncă...mulțumesc.
Cătălin, în primul rând respirăm când ne iubim :)
Rareș, eu sunt mult mai departe de cuvânt. sunt în poemul fără cuvinte. mulțumesc.
Ioana, povestea unui univers, pur și simplu. bolnav? nu știu.
Valeriu, un glonte în nor...iată o omagine inedită. mulțumesc.
Petruț, mulțumesc pentru semn.
Elena, mă bucur că ți-au plăcut ferstrele.
Ilinca, e diabet zharat tip I insukinidependent. nu prea e nimic de făcut :)
Ionelia, prezența și aprecierile tale mă bucură mult. Mulțumesc. Ne citim.
Geta, ai lăsat o urmă adâncă...mulțumesc.
Cătălin, în primul rând respirăm când ne iubim :)
Rareș, eu sunt mult mai departe de cuvânt. sunt în poemul fără cuvinte. mulțumesc.
Pe textul:
„ferestre" de ioana negoescu
Recomandat0 suflu
ContextMaria, mă bucur că ai găsit un loc de respirat aici...mulțumesc.
Medeea, poate că e prea scurt. nu știu ce să zic. mulțumesc de trecere.
Medeea, poate că e prea scurt. nu știu ce să zic. mulțumesc de trecere.
Pe textul:
„respiratul nu se uită niciodată. e ca mersul pe bicicletă" de ioana negoescu
0 suflu
ContextAlex, îți ascult din cu tot sufletul recomandarea și continui. Mulțumesc.
Gabriela, draga mea, și eu te citesc. S-ar putea să ai dreptate, nu știu, pentru că atunci când iubești se întâmplă ca orice lucru banal, cum ar fi stelele și luna, de ex, să ți se pară deosebite, speciale, numai pt tine. Deci, e o poezie de dragoste și dor :) banală și desuetă, dar asta e.
Aș vrea să știi că singurătatea nu e pentru mine o sintagmă, ci e reală și că nu vreau să scot absolut nimic din ea. În rest, de acord cu tine din punctul de vedere în care te găsești. Mulțumesc.
Gabriela, draga mea, și eu te citesc. S-ar putea să ai dreptate, nu știu, pentru că atunci când iubești se întâmplă ca orice lucru banal, cum ar fi stelele și luna, de ex, să ți se pară deosebite, speciale, numai pt tine. Deci, e o poezie de dragoste și dor :) banală și desuetă, dar asta e.
Aș vrea să știi că singurătatea nu e pentru mine o sintagmă, ci e reală și că nu vreau să scot absolut nimic din ea. În rest, de acord cu tine din punctul de vedere în care te găsești. Mulțumesc.
Pe textul:
„nimic important" de ioana negoescu
Recomandat0 suflu
ContextMedeea, acum văd mirarea ta aici :). E straniu, nu? Te obișnuisem cu jurnale, cu mărturisirile psi, cu percepțiile M, știu, dar toamnele se pretează la rime uneori. Mulțumesc mult.
Pe textul:
„ardeau icoanele" de ioana negoescu
0 suflu
ContextSunt datoare să menționez că ideea icoanelor care ard am preluat-o de aici:
http://agonia.ro/index.php/poetry/13911163/octombrie_și_icoanele_ard,
un poem cu toamnă și rimă, de Vasile Munteanu.
Alina, George, Leonard, mi s-a părut o frumoasă provocare să scriu clasic după foarte mult timp. desigur mi-am pierdut dexteritatea pentru că nu am mai scris cu rimă de foarte mult timp, de la 2 in 1, cred. uneori e bine să verificăm resursele de poezie din noi.
Vasile, am citit poemul cu focul întețit :) e un joc frumos...mulțumesc.
http://agonia.ro/index.php/poetry/13911163/octombrie_și_icoanele_ard,
un poem cu toamnă și rimă, de Vasile Munteanu.
Alina, George, Leonard, mi s-a părut o frumoasă provocare să scriu clasic după foarte mult timp. desigur mi-am pierdut dexteritatea pentru că nu am mai scris cu rimă de foarte mult timp, de la 2 in 1, cred. uneori e bine să verificăm resursele de poezie din noi.
Vasile, am citit poemul cu focul întețit :) e un joc frumos...mulțumesc.
Pe textul:
„ardeau icoanele" de ioana negoescu
0 suflu
ContextGeorge, ai dat o nouă perspectivă textului meu. îți mulțumesc mult.
Ștefan, pianul acela există cu adevărat. atât aveam să precizez. îți mulțumesc pentru citire.
Dorin, ca să continui în stilul clișeistic, gusturile nu se discută. pe de altă parte nu te contrazic prea vehement. pentru că m-am lăsat dusă de valul locurilor comune. nu cred însă că trebuie să săpăm gropi și să îngropăm tot întunericul din lume, cum fac câinii cu oasele, ca să-l găsim noi mai târziu când avem chef să fim patetici și din cale afară de sentimentali. nu? nu-i bai. te mai aștept.
Medeea, m-ai prins și tu...m-am complăcut și am rămas previzibilă. îți mulțumesc mult.
Ștefan, pianul acela există cu adevărat. atât aveam să precizez. îți mulțumesc pentru citire.
Dorin, ca să continui în stilul clișeistic, gusturile nu se discută. pe de altă parte nu te contrazic prea vehement. pentru că m-am lăsat dusă de valul locurilor comune. nu cred însă că trebuie să săpăm gropi și să îngropăm tot întunericul din lume, cum fac câinii cu oasele, ca să-l găsim noi mai târziu când avem chef să fim patetici și din cale afară de sentimentali. nu? nu-i bai. te mai aștept.
Medeea, m-ai prins și tu...m-am complăcut și am rămas previzibilă. îți mulțumesc mult.
Pe textul:
„nimic important" de ioana negoescu
Recomandat0 suflu
ContextAnni, mă bucur că ești aici. nu-mi amintesc să fi deranjat pe cineva pe aici, acesta e doar un foarte frumos loc de întâlnire al sufletelor. te mai aștept cu drag.
Pe textul:
„90 bătăi cardiace pe minut" de ioana negoescu
0 suflu
ContextMaria, mă bucură mult trecerea ta pe aici și faptul că rezonezi. Te mai aștept cu drag.
Rara, ai dreptate, memoria afectivă e cea care nu se pierde. Îți mulțumesc mult.
LIM, generația 23 august...:) da, 4 iulie face din text o personală. Ne citim cu bucurie. Mulțumesc.
Rara, ai dreptate, memoria afectivă e cea care nu se pierde. Îți mulțumesc mult.
LIM, generația 23 august...:) da, 4 iulie face din text o personală. Ne citim cu bucurie. Mulțumesc.
Pe textul:
„90 bătăi cardiace pe minut" de ioana negoescu
0 suflu
ContextIncontestabil, textele tale au rol declanșator. ele declanșează un soi de viatalitate, așează lumea pe-o rână, aleargă în jurul ei, se pe google, gustă din toate paharele, coboară în pivniță sărind tot câte două trepte, poemele tale se desenează cu degetul pe geam, apoi uneori sparg fereastra cu cotul, se rănesc puțin, respiră aerul nostru al tuturor, care pare altul în plămânii tăi, pare mai aer, mai adevărat și mai simplu.
Te rog să-mi scuzi entuziasmul și lipsa aplecării asupra acestui text mai așezat ca de obicei din care îmi rămâne finalul:
\"mic și tocmai de aia iubit
pentru că măreția strivește sub greutate
și dacă tot stăm la povești să ne ușurăm
oricum iarna e grea am auzit că se scumpește
și ce-am iubit anul trecut va fi aproape nimic \"
Este o bucurie așezată acest poem cu ploaia lui care \"nu mai știe de glumă\".
Te rog să-mi scuzi entuziasmul și lipsa aplecării asupra acestui text mai așezat ca de obicei din care îmi rămâne finalul:
\"mic și tocmai de aia iubit
pentru că măreția strivește sub greutate
și dacă tot stăm la povești să ne ușurăm
oricum iarna e grea am auzit că se scumpește
și ce-am iubit anul trecut va fi aproape nimic \"
Este o bucurie așezată acest poem cu ploaia lui care \"nu mai știe de glumă\".
Pe textul:
„Vremea șezătorilor" de George Asztalos
0 suflu
Context