Jurnal
ferestre
p s i
1 min lectură·
Mediu
la început credeam în ferestre. deschideam ferestre în oameni. ajungeam în locuri neașteptate. într-o zi am ajuns într-un oraș de alb. tu dormeai așa că n-am avut cui să spun. am așteptat să se întâmple ceva o culoare o umbră orice. mi-am dat seama că voi orbi chiar atunci chiar acolo dacă nu te las să mă visezi.
altădată tot pe când dormeai am alungat frica. am îngropat-o în curte.
am început să mă gândesc mult la Dumnezeu.
nu știu când au zidit toate ușile și toate ferestrele. am rămas aici cu gyuri. de fapt azi m-a rugat să mai stau. la început nu am înțeles. am crezut că se roagă în limba lui. mai stai. am rămas. Dumnezeu nu se răstește la oameni, mi-a mai spus. mama lui plângea cu jumătate de față. am sărutat-o pe obraz și pe singurul ei ochi. i-am iubit singurul fiu.
uneori prind momentul când pereții nu mai contează. respir. aerul miroase a tine. ca atunci când ai venit ca să nu mai pleci niciodată.
0136.840
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “ferestre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/13912483/ferestreComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IMsau \"pur și simplu\" povestea unui univers? bolnav?...
impresionabilă
(ca de obicei!)...
ioana matei
impresionabilă
(ca de obicei!)...
ioana matei
0
VD
Vis melancolic să fi trecut timpul ca glonțul, dincolo de nori?
Luminează-ne! Felicitări!
Luminează-ne! Felicitări!
0
PP***
atmosfera, cadru, intre ferestre, melancolia timpului regasit.
atmosfera, cadru, intre ferestre, melancolia timpului regasit.
0
TE
Cea mai frumoasa idee: \'\'deschideam ferestre în oameni\'\'.
Minunat.
Minunat.
0
IN
e frumoasa, dar are prea mult zahar inca ...
0
OPDistincție acordată
Poemul tau are o miza mare.
Imi place pentru ca aduce in prim plan lirica cautarii de sine prin ceilalti.
Poezia are forta, sensibilitate, se caleste intr-un registru simplu al devenirii, al marilor descoperiri existentiale, al raportarii omului la divinitate.
Teama, cautarea:\"altădată tot pe când dormeai am alungat frica\",\"mi-am dat seama că voi orbi\", descoperirea de sine se face treptat fara preambul, fara note extravagante:\"la început nu am înțeles. am crezut că se roagă în limba lui. mai stai. am rămas.\". Textul isi trage radacinile din niste resorturi interioare puternice, din resemnari plapande, din tristete:\"uneori prind momentul când pereții nu mai contează. respir. aerul miroase a tine.\".
Cel mai mult m-a impresionat insa pasajul referitor la divinitate:\"Dumnezeu nu se răstește la oameni, mi-a mai spus. mama lui plângea cu jumătate de față. am sărutat-o pe obraz și pe singurul ei ochi. i-am iubit singurul fiu. \". Cred ca aici este punctul culminant al textului si marea lui reusita.
Imi place pentru ca aduce in prim plan lirica cautarii de sine prin ceilalti.
Poezia are forta, sensibilitate, se caleste intr-un registru simplu al devenirii, al marilor descoperiri existentiale, al raportarii omului la divinitate.
Teama, cautarea:\"altădată tot pe când dormeai am alungat frica\",\"mi-am dat seama că voi orbi\", descoperirea de sine se face treptat fara preambul, fara note extravagante:\"la început nu am înțeles. am crezut că se roagă în limba lui. mai stai. am rămas.\". Textul isi trage radacinile din niste resorturi interioare puternice, din resemnari plapande, din tristete:\"uneori prind momentul când pereții nu mai contează. respir. aerul miroase a tine.\".
Cel mai mult m-a impresionat insa pasajul referitor la divinitate:\"Dumnezeu nu se răstește la oameni, mi-a mai spus. mama lui plângea cu jumătate de față. am sărutat-o pe obraz și pe singurul ei ochi. i-am iubit singurul fiu. \". Cred ca aici este punctul culminant al textului si marea lui reusita.
0
CDcând și când respirăm același aer, trăim în același univers, avem aceeași mamă, când ne iubim...
0
ARmda... de-atatea ori rasar cuvinte, rasar inimi. Doamne tu, esti un cuvant.
0
INGeorge, există și amintiri inventate?
Ioana, povestea unui univers, pur și simplu. bolnav? nu știu.
Valeriu, un glonte în nor...iată o omagine inedită. mulțumesc.
Petruț, mulțumesc pentru semn.
Elena, mă bucur că ți-au plăcut ferstrele.
Ilinca, e diabet zharat tip I insukinidependent. nu prea e nimic de făcut :)
Ionelia, prezența și aprecierile tale mă bucură mult. Mulțumesc. Ne citim.
Geta, ai lăsat o urmă adâncă...mulțumesc.
Cătălin, în primul rând respirăm când ne iubim :)
Rareș, eu sunt mult mai departe de cuvânt. sunt în poemul fără cuvinte. mulțumesc.
Ioana, povestea unui univers, pur și simplu. bolnav? nu știu.
Valeriu, un glonte în nor...iată o omagine inedită. mulțumesc.
Petruț, mulțumesc pentru semn.
Elena, mă bucur că ți-au plăcut ferstrele.
Ilinca, e diabet zharat tip I insukinidependent. nu prea e nimic de făcut :)
Ionelia, prezența și aprecierile tale mă bucură mult. Mulțumesc. Ne citim.
Geta, ai lăsat o urmă adâncă...mulțumesc.
Cătălin, în primul rând respirăm când ne iubim :)
Rareș, eu sunt mult mai departe de cuvânt. sunt în poemul fără cuvinte. mulțumesc.
0
ARnici nu contestam asta, Ioana. am vrut sa fac o mentionare subtila, anume ca, cu ajutorul cuvintelor utilizate, mie mi-a parut ca din poem a luat nastere Dumnezeul, iubirea, dorul, gandul, frica lumea, eu, tu, toate. deci puterea consta in launtrul tau.
0
EGUn text cu un sentiment romantic de vis. Ma intreb daca este vorba de un vis implinit avand in vedere gandul spre Dumnezeu...
Pare mai mult o dorinta.
Pare mai mult o dorinta.
0
Un sanctuar redutabil ți-ai clădit din toate aceste gânduri. unii oameni au o moarte lentă ani de-a rândul, unii nu mor niciodată. Trebuiesc plânși numai cei care trăiesc și se duc la adăpostul unor secunde, care nu rămân în adăpostul unui astfel de sanctuar.