Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ioana-negoescuIN
ioana negoescu
@ioana-negoescu
Poezie

strada 22

1 min lectură·
Mediu
am întârziat. timpul e ca un păianjen cu cruce.
mă gândesc să număr încet. ceva se repetă.
azi a plouat. mi-am pierdut umbrela cu klimt. azi a plouat. era un sfârșit în mine ca și în ceilalți
strada 22 arăta ca o lebădă
îmi venea să te sărut chiar acolo dar tu aveai treabă
construiai ceva important
îngemănai lucrurile
întemeiai o chestie despre care mi-ai vorbit cândva când eu tot cântam în gând și n-am înțeles mai nimic
ți-am sărutat linia vieții. prelung. ca să-ți dau timpul meu. de fapt am întârziat. nici nu mai vorbesc despre toamnă. e inutil să mai cred în succesiunea aceasta.
eu trec dintr-o iarnă în alta.
nu poți să anulezi anotimpurile îmi spui. ai ochiul verde și plângi ca un stejar.
mă las în tine. mă las în tine până mai pot.
044.435
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
138
Citire
1 min
Versuri
12
Actualizat

Cum sa citezi

ioana negoescu. “strada 22.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/13915495/strada-22

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓
cum văd eu o \"stradă ca o lebădă\": ceva ți se deschide înainte și tu pășești sper acel ceva ca pe un gât lung, încovoiat; de-a stânga și de-a dreapta superbitatea aripilor, la capătul drumului (capul lebedei) - prăbușirea (percepută la intensitate maximă: vizual, acustic, olfactiv, tactil și, nu în ultimul rând, verbal); sau poate nu este așa; ideea era că nu putem acuza pe acela care scrie de ceea ce noi nu ne putem imagina.

despre text: mi-a plăcut aritmetica aceasta a abandonării (\"mă las în tine până mai pot\"); punctul de sprijin născut din fericirea de a fi și-a simți aici și acum; conștiința neputinței (\"nu poți să anulezi anotimpurile\"), a esenței tari cu inima delicată (\"stejar\"); și amânarea care se cere prea târziu înțeleasă (\"mi-ai vorbit cândva când eu tot cântam în gând și n-am înțeles mai nimic\"), când totul e calm și timpul ni se pare infinit; când încă nu suntem conștienți că în jurul nostru se țese o plasă, pe cât de fină și de imperceptibilă, pe atât de elastică și de rezistentă.
0
BSBoris Saveliy✓
Cumva, folosirea punctelor împiedică fluența, care spun eu, în astfel de texte este destul de importantă. Apoi, nu înțeleg de ce există impulsul de a da câte o definiție, (\"timpul e ca un păianjen cu cruce\"), mai ales la începutul textului. acest lucru este valabil și-n cazul comparațiilor la început de text.

personal, aș fi optat pentru folosirea virgulelor, atât. Cred că ar fi fost de ajuns. Mai există probleme, din punctul meu de vedere, cu versurile lungi (\"întemeiai o chestie despre care mi-ai vorbit cândva când eu tot cântam în gând și n-am înțeles mai nimic\") - avem prea multe elemente de introducere (șamd): \"despre care\", \"cand\", \"și\".

(însă dpdv expresiv, textul este foarte bine scris)
0
@victor-tarinaVȚVictor Țarină✓
Ioana, fii puțin mai atentă la formă. Ascultă de la un moș că după timpul, cum e cayul aici, sau trupul cum era cazul în *a meritat* nu începi niciodată cu a sau e sau chiar o sau i. Despre conținut Nu-mi permit să-ți dau sfaturi. De cele mai multe ori mă uimești.

Cu prietenie
Victor
0
@ioana-negoescuINioana negoescu✓
Sebastian, am de unde să știu :). în rest sunt de acord cu tine.

Vasile, nici nu știi cât de mult mă impresionează puterea ta de analiză, felul în care înțelegi. mulțumesc.

Boris, mie nu-mi plac virgulele. mi se par niște semne scurse, un fel de nicicum în poezie. în virgule mă poticnesc. în puncte nu. folosesc punctul în multe feluri în textele mele. și rareori e un simplu punct. îți mulțumesc mult pentru citire. te mai aștept.

Victor, cred că eram cu capu la altceva :). o să am grijă de acum :) mulțumesc.

0