ioana negoescu

Alina, uneori folosesc clișeele pentru a accentua tușa parodică, dar cred că nu am încă \"dexteritatea\" necesară. ai dreptate mi-au scăpat multe. s-ar putea să revin asupra textului. mă bucur mult că ai trecut pe la mine...

Ela, am citit ...îți mulțumesc din suflet pentru că ești aici. ești certitudinea că acest limbaj cu mesajul său subliminal există.

Adina, tu îmi lași adevărate poeme aici...îți mulțumesc!

am scris acest text ca și comentariu la textul lui Andrei, direct în căsuță, cu textul său în față. dacă l-aș fi lăsat acolo era un off-topic, pentru că este doar inspirat din acel text, este mai puțin o lehamite și mai mult o ironie. desigur există un fir roșu metaforic comun cu al poemului său.
Lavinia,îți mulțumesc mult pentru apreciere. uite ce-a ieșit..
Florin, într-adevăr acest text este \"turnat\" în căsuța de comm. despre nivel...mulțumesc!
Corneliu, da, ai prins bine tonul și ideea. mai treci. te aștept cu drag.
Florin, mers ebrios, adică \"pe șapte cărări\" în limbaj popular. e des folosit de mine ca termen tehnic pentru a descrie mersul nesigur din tulburările de echilibru.

Diana, chestia asta cu pianul e mai ...pentru mine acordeonul are o semnificație oarecum proletară. pianul e visul unui alt statut social. cred că la asta m-am gândit. deși mai sunt și alte implicații mai personale acolo..

Costin, văd că tu ai înțeles cum vine treaba cu pianul și acordeonu...:) sensul unic spre un anumit deznodământ e pentru mine o supapă, adică ultima ieșire în caz de urgență. ai dreptate, nu se prea înțelege asta din text.

Costin, cred că nu aduc nimic inovator aici sau oriunde în textele mele. influențele sunt vizibile...:) îți mulțumesc că ai trecut. nu știu de ce, dar mi se pare mai firesc să spun \"vânătoare de rațe sălbatice\" decât \"vânătoarea rațelor sălbatice\".
te mai aștept cu drag,
ioana.

Florin, știi bine, acum ai zărit și tu puțin din bucata mea neagră de cer...mulțumesc!

Ela, sunt uimită cum reușești să pătrunzi în adâncul textelor mele. îmi vine să te mai întreb una alta despre mine..îți mulțumesc din tot sufletul și te aștept cu mare drag.

Crina, te-am citit și eu cu plăcere. regăsesc în prozele tale un cinism care maschează o mare sensibilitate la suferința celorlalți. aici ne întâlnim cu siguranță în punctul de maximă revoltă...mulțumesc!

Hanelle, mă bucură prezența ta aici. cred că ne \"auzim\" mai rar în ultimul timp, dar ne auzim...

Maria, întotdeauna mi-e teamă că sunt prea multe cuvinte și că de ele nu se mai vede poemul...:) mulțumesc.

Alina, nu iese, nu cred că mai iese vreodată...mulțumesc de trecere.

Andrei, m-aș bucura să vorbim mai mult despre asta. ai mereu puncte noi de vedere. aș vrea să mai vorbim despre uși ca manevră. oricum mă obsedează de mult și pe mine.

acest text se apropie mult de unul dramatic. decoruri: o păstaie, o trapă, \"o viață mică\" . personaje:\"eu\"-boabă, înger, femeie, un zmeu. se recită dansând, ușor șchiopătând. până la urmă se zboară.

mi-au plăcut mult:
\"doar atât n-am făcut: n-am născut, n-am murit, n-am ucis, n-am fericit.
în rest, am probat sute de sandale pe mii de drumuri\"
și
\"am și eu o ladă menajeră pentru cuvintele astea, mutante. o ladă a pandorei, frigorifică, fiindcă, orice cuvânt, oricât de bolnav ar fi, într-o zi va zbura.\"
m-aș opri la
\"coconii cuvintelor mele handicapate așteaptă.\"
un zmeu...

Adina, cândva scriam peste tot că în fiecare zi e toamnă. cred că am rămas pentru totdeauna în acea zi din acea toamnă. asta e. îți mulțumesc.

eu cred că totul e doar un joc. viața ne joacă pe degetele ei așa cum vrea. uneori ne prindem. eu, de exemplu m-am pus cu Dumnezeu de câteva ori...acum știu. nu vreau decât să ies din joc, dar există o regulă care te obligă să mergi până la capăt. dacă nu, rămâi pe vecie între lumi.
Codrina, Făt Frumos a și venit...:)
Costin, cred că a câștiga acest joc înseamnă viață, dar deja miza este prea mare. nu vreau să pierd ceea ce e mai important decât viața...

Costin, m-a impresionat faptul că te-ai oprit atât de mult asupra textului meu. sunt într-adevăr îndurerată acum, o durere amestecată cu dragoste. e greu uneori să-mi dau seama exact ceea ce simt și asta mă angoasează cumplit. cred că de aceea mă apuc să scriu chestiile astea...e un fel de a mă cerceta pe mine însămi. uneori cei care mă citesc sunt cei care mă luminează. așa cum faci tu acum. îți mulțumesc.

Silviu, cred că e cam bacoviană atmosfera în jurul meu acum...de-aici frigul și umezeala. mai bine ia-ți un laibăr :)

Cristina, Dora, vă mulțumesc mult pentru trecere; da, e tristă despărțirea dacă e definitivă. de aceea încerc să-l păstrez viu în mine cât pot de mult...

Dumitru, e o surpriză tare plăcută trecerea ta. mulțumesc.

Dragele mele, vă mulțumesc mult pentru că-mi sunteți aproape. Acum îmi amintesc tot mai bine vocea lui...

tocmai vroiam să-ți comentez \"textul liric\" când am dat acolo peste o altă polemică. asta m-a dus cu gândul la pablito, cel pe care îl știu, cu lirismul său straniu și candoarea lui de-a dreptul șocantă. desigur în comentariu mai aveam multe de spus. aici, doar atât.

Vlad, dacă nu aș scrie despre ceea ce simt ce aș putea să scriu? ar doar bârfe sau cuvinte încrucișate...cine râde de textele mele e liber s-o facă. râsul e sănătos. te mai aștept.

Ela, tu ai darul de a găsi întotdeauna ceea ce se ascunde în spatele textului, indiferent cât de reușită sau nu este exprimarea. tu găsești adevărul în lucruri...îți mulțumesc.
cu drag,
ioana.

Adina, toamna era cândva anotimpul dragostei pentru mine. acum ea s-a risipit printre cioburile sufletului. nu știu decât că nimic nu va mai fi cum a fost. da, e o sentință definitivă...îți mulțumesc mult.

Alina, te citesc cu mult drag. e o mare bucurie pentru mine că ești aici. mulțumesc.

Florin, nu știu dacă schimbarea e benefică. explorez? poate. îți mulțumesc pentru semn.

Adina, ai surprins momentul care mă surprinde chiar și pe mine prin complexitatea lui. mulțumesc.

Florin, îți mulțumesc din tot sufletul pentru că-mi ești alături...am spart și ultima fereastră...

Silvia, Dana, vă mulțumesc pentru aprecieri. unele pre_texte s-ar putea să devină poeme, altele ba. cine știe?...poate Bacovia :)