Poezie
un război imposibil
\"desigur, singurătatea se soldează întotdeauna cu o crimă\"
1 min lectură·
Mediu
mai bine ai împușca aceste clipe care se chinuie inutil
poți să-ți lași mireasa pe șoseaua de centură
cu rochia ei roșie de uimire va părea o femeie adevărată
va respira aerul cauciucat al tuturor pierderilor colaterale
dar nu-ți face griji, acesta e un război imposibil
în care nopțile vin și singure nu trebuie să le invoci.
de azi întunericul are o treaptă în plus
e ziua tuturor spaimelor. noi suntem protagoniștii acestor singurătăți
tot noi, vânătorii de clipe sălbatice
dinspre nord se aude nechezatul unui orizont rănit
viscerele trădării sunt calde și răsfrânte peste ultima noastră dorință
hai să plecăm de aici până mai există depărtare
074.202
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “un război imposibil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/140693/un-razboi-imposibilComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FADistincție acordată
FAFlorin Andor✓... nimereai într-un ținut cu grai și obiceiuri străine gândind că o cafea bună și fără zahăr ar fi cea mai potrivită ... erau prea multe pete limpezi de lumină în jur, o bucată neagră de cer adulmeca doar cât să-ți alunge moartea până ce tu reușeai să închizi într-un cufăr scund și verde \"ziua tuturor spaimelor\"(până la al 10-lea vers) ... \"vânătorii de clipe sălbatice\", precum bărbații ce au învățat să ia parte la viață privind și ascultând (mereu spre nord), își croiau poteci ... ai fi putut să râzi de ei dar știai că trebuie să le lași în cătare propria cale ... într-un loc de odihnă s-ar mai fi găsit adăpost o zi-două(încălziți de întrebări) dar apoi, încuiați pe dinăuntru, ar fi trebuit să mergem mai departe ... esențe puternice, strângând durerea cu încă un ochi ... mă iartă de percepții în nuanțe proprii ... la bună citire / veghere :)
0
ELRevoltă mocnită, ce erupe și sparge întunericul prin cuvânt, omorând crud clipele aflate în comă, letargice, hrănite artificial. Artificial insuportabil, ce trebuie înlăturat, așa cum până și mireasa aceea \"cu rochia ei roșie de uimire va părea o femeie adevărată\". Totul este la limita falsului, la limita imposibilului, realitatea nu mai are nimic adevărat, mereu noaptea vine singură, doar luminile se cer invocate, păstrate, abia de le poți simți, căci ești singur, inevitabil singur în orice război te porți, în tine, în afara ta: \"e ziua tuturor spaimelor. noi suntem protagoniștii acestor singurătăți
tot noi, vânătorii de clipe sălbatice\".
Murg rănit, orizontul, și el trebuie ucis pentru a-i curma trecerea înspre alte trepte. Nimic nu mai capătă sensuri în rotund.
Îndemn la viață, pe ultima linie a pulsului cartografiat: \"hai să plecăm de aici până mai există depărtare\". Nici nu mai contează unde.
După poemele durereii, cele ale revoltei. Camus ar fi plecat capul în fața acestor gânduri, cel puțin o noapte.
Ela
tot noi, vânătorii de clipe sălbatice\".
Murg rănit, orizontul, și el trebuie ucis pentru a-i curma trecerea înspre alte trepte. Nimic nu mai capătă sensuri în rotund.
Îndemn la viață, pe ultima linie a pulsului cartografiat: \"hai să plecăm de aici până mai există depărtare\". Nici nu mai contează unde.
După poemele durereii, cele ale revoltei. Camus ar fi plecat capul în fața acestor gânduri, cel puțin o noapte.
Ela
0
RSE interesant. Am citit multi autori pe site de a caror valoare n-as putea sa ma indoiesc sau sa o slavesc, nu cunosc fundamentele poeziei decat la un anumit nivel sufletesc, tehnica mi-e straina. Iar din acest punct de vedere, sufletesc, mereu atunci cand citesc ceva scris de tine (si numai de tine, ca sa fiu sincera) versurile curg in mine. Uneori le intuiesc urmatoarea unduire, alteori ma conduc ele, dar mereu in final traiesc aceeasi incantare.
Prima parte mi-a placut in mod deosebit. Apasa unele clape interioare care nu-mi dau seama ce melodie canta. Cred ca voi reveni. :)
Prima parte mi-a placut in mod deosebit. Apasa unele clape interioare care nu-mi dau seama ce melodie canta. Cred ca voi reveni. :)
0
INFlorin, știi bine, acum ai zărit și tu puțin din bucata mea neagră de cer...mulțumesc!
Ela, sunt uimită cum reușești să pătrunzi în adâncul textelor mele. îmi vine să te mai întreb una alta despre mine..îți mulțumesc din tot sufletul și te aștept cu mare drag.
Crina, te-am citit și eu cu plăcere. regăsesc în prozele tale un cinism care maschează o mare sensibilitate la suferința celorlalți. aici ne întâlnim cu siguranță în punctul de maximă revoltă...mulțumesc!
Ela, sunt uimită cum reușești să pătrunzi în adâncul textelor mele. îmi vine să te mai întreb una alta despre mine..îți mulțumesc din tot sufletul și te aștept cu mare drag.
Crina, te-am citit și eu cu plăcere. regăsesc în prozele tale un cinism care maschează o mare sensibilitate la suferința celorlalți. aici ne întâlnim cu siguranță în punctul de maximă revoltă...mulțumesc!
0
Xo poezie frumoasa, un aer respirabil si o constructie care imi este cunoscuta de undeva candva...
versul: \"tot noi, vânătorii de clipe sălbatice\" nu-mi suna bine, ma impiedic de el, nu ar fi mai relaxat: \"vanatorii clipelor salbatice\"? s-ar putea sa fie doar o chestie de \"ureche\"...
foarte frumos, cu prietenie,
versul: \"tot noi, vânătorii de clipe sălbatice\" nu-mi suna bine, ma impiedic de el, nu ar fi mai relaxat: \"vanatorii clipelor salbatice\"? s-ar putea sa fie doar o chestie de \"ureche\"...
foarte frumos, cu prietenie,
0
INCostin, cred că nu aduc nimic inovator aici sau oriunde în textele mele. influențele sunt vizibile...:) îți mulțumesc că ai trecut. nu știu de ce, dar mi se pare mai firesc să spun \"vânătoare de rațe sălbatice\" decât \"vânătoarea rațelor sălbatice\".
te mai aștept cu drag,
ioana.
te mai aștept cu drag,
ioana.
0