Jurnal
inițiala tatălui
pre_texte
1 min lectură·
Mediu
ultimul salon îmi răpise pentru totdeauna identitatea. devenisem anonim în bătaia puștii, un soldat oarecare cu inițiala tatălui ciuruită de inutilitățile zilei. deodată în megafoane se anunța o toamnă care întârzia nefiresc. sărbătoream uitarea. și pe bună dreptate. numele meu ca un cocoloș de hârtie aruncat la coșul de gunoi îmi suna încă foarte cunoscut. asta doar pentru că sub acest nume am învățat să iubesc...
teama aceasta a mea nu trece prin tine
îmi las sângele să îmbătrânească în artere
muștele verzi mi se înfruptă din creier
acolo unde uitarea e carnea putrezită a iluziei
noaptea visez o lehamite nouă
se întâmplă uneori să-mi amintesc dragostea ca o sete
care îmi arde esofagul inflamat de prea multă și aridă lumină.
rup din tăcere o sferă și o trântesc peste înfăptuiri
cu greu îmi regăsesc libertatea în această nesfârșită nepăsare
tatăl meu mi-a dăruit o inițială cu vârful ascuțit înfipt în inima obosită a mamei.
mă definesc prin tine. ești ultima fereastră.
cioburile aduc noroc.
teama aceasta a mea nu trece prin tine
îmi las sângele să îmbătrânească în artere
muștele verzi mi se înfruptă din creier
acolo unde uitarea e carnea putrezită a iluziei
noaptea visez o lehamite nouă
se întâmplă uneori să-mi amintesc dragostea ca o sete
care îmi arde esofagul inflamat de prea multă și aridă lumină.
rup din tăcere o sferă și o trântesc peste înfăptuiri
cu greu îmi regăsesc libertatea în această nesfârșită nepăsare
tatăl meu mi-a dăruit o inițială cu vârful ascuțit înfipt în inima obosită a mamei.
mă definesc prin tine. ești ultima fereastră.
cioburile aduc noroc.
053.520
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 165
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “inițiala tatălui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/138585/initiala-tataluiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FA... teama aceasta a ta nu trece prin mine dar îmi smulge cristalele de cuarț cu unghiile strângându-mi ochii acolo unde lumina se ferește ruptă de șuvoiul lăuntric prin geamuri fumurii ... \"noaptea visez o lehamite nouă\" care-mi biciuie chipul mușcând ca dintr-o pâine mușchii sugrumați în așteptarea saltului ... da, învățăm să iubim rupând din tăcere o sferă, adăpostind la piept o inițială cu vârful ascuțit ca un ciob din ultima fereastră ... poate că acolo unde lumina se ferește cioburile aduc uneori noroc ... frumos și trist textul tău ... sunt alături de tine Ioana ... la bună veghere :)
0
INAdina, ai surprins momentul care mă surprinde chiar și pe mine prin complexitatea lui. mulțumesc.
Florin, îți mulțumesc din tot sufletul pentru că-mi ești alături...am spart și ultima fereastră...
Florin, îți mulțumesc din tot sufletul pentru că-mi ești alături...am spart și ultima fereastră...
0
FBo poezie frumoasa, a plurisensului, dar semnul meu nu se refera neaparat la acest lucru, ci mai degraba la o subtila schimbare de accent in poezia ta, ca sa nu zic de stil (ar fi prea mult). ceea ce nu e neaparat bine sau rau. place, pe deasupra e favorabila (schimbarea) unor explorari necesare oricui cred eu. citesc cu interes pe aici.
0
INFlorin, nu știu dacă schimbarea e benefică. explorez? poate. îți mulțumesc pentru semn.
0
(ai doua greseli typo: \"îmbătrânnească\" si \"geu\")