țara mea sunt eu

m/a impresionat in primul rand ca poti scrie atat de repede ceva si la asa nivel.

Poate parodic, dar original, menții linia patriotismului oripilat (celălalt fiind de fapt oripilant). Saturația de festivismul sufocant și gălăgios noctambul. Ideea de bornă mică pe caldarîmul în care sîntem piatră cubică (din muntele care ne-am visat odată) pe drumuri pline de mîzgă. Războaiele imposibile se termină totdeauna printr-o întoarcere voluntară la vatră. La dreptul imprescriptibil de a medita cetățenește cu glonțul aproape de tîmpla gînditoare.

Nu-i imposibil ca, din elan polemic, Silvia să se fi pripit cu aprecierea.

mers ebrios?

sunt fff. ocupata deja, pana peste urechi antrenata in activitatea mea cotidiana si inca nu am propus nimanui - se pare - o analiza a acestui text, asa incat sa imi fie interpretata parerea. daca ar fi o chestiune de viata si de moarte...
de altfel, poate ca nu as fi intat nici dincolo, in textul lui Andrei Gamart.
exigenta mea de cititor, spre regret, e mai mare decat aceea de autor...

poate într-un pian ca într-un acordeon uriaș?

superba metafora acordeonului... si eu adorm uneori pe covor si ma visez in patul unor actrite... n-are rost sa-mi spun preferintele acum... da, un text de recomandat
mai putin \"ebrios\" si drumul cu sens unic nu poate fi o supapa de siguranta...
incantat ca de obicei...

am scris acest text ca și comentariu la textul lui Andrei, direct în căsuță, cu textul său în față. dacă l-aș fi lăsat acolo era un off-topic, pentru că este doar inspirat din acel text, este mai puțin o lehamite și mai mult o ironie. desigur există un fir roșu metaforic comun cu al poemului său.
Lavinia,îți mulțumesc mult pentru apreciere. uite ce-a ieșit..
Florin, într-adevăr acest text este \"turnat\" în căsuța de comm. despre nivel...mulțumesc!
Corneliu, da, ai prins bine tonul și ideea. mai treci. te aștept cu drag.
Florin, mers ebrios, adică \"pe șapte cărări\" în limbaj popular. e des folosit de mine ca termen tehnic pentru a descrie mersul nesigur din tulburările de echilibru.

Diana, chestia asta cu pianul e mai ...pentru mine acordeonul are o semnificație oarecum proletară. pianul e visul unui alt statut social. cred că la asta m-am gândit. deși mai sunt și alte implicații mai personale acolo..

Costin, văd că tu ai înțeles cum vine treaba cu pianul și acordeonu...:) sensul unic spre un anumit deznodământ e pentru mine o supapă, adică ultima ieșire în caz de urgență. ai dreptate, nu se prea înțelege asta din text.

Cu ea ma voi duce, oriunde-oi fi.
Iti multumesc, Valeriu

Alina, uneori folosesc clișeele pentru a accentua tușa parodică, dar cred că nu am încă \"dexteritatea\" necesară. ai dreptate mi-au scăpat multe. s-ar putea să revin asupra textului. mă bucur mult că ai trecut pe la mine...

\"prea sunt multe parastasurile în țara asta cu falangele frânte\"
da, fraza e ok, dar atata timp cat falangele sunt frante e normal sa fie parastasuri. sau vrei sa militezi pentru o incetare a \"doliului\". poate nu am inteles textul(poate sunt mai prost), dar reiese un oarecare optimism nejustificat in contradictie cu anumite pasaje din text. pari a fi o aglaja veteranyi care priveste spre distrugere sau urat cu optimismul nevinovat al unui copil. mi se par justificate parastasurile privind in jur si cred ca ar trebui sa plangem cu adevarat cand se frange inca un deget aratator sau macar inelar. ma gandesc ca ar fi cu adevarat o drama o pianista cu degetele rupte si care sa doreasca sa cante in noapte la un parastas un \"cantec preferat de bacovia\". cred totusi ca ai reusit sa-mi creezi imaginea \"eu sunt țara mea și a celor care mai visează încă să cânte la pian în noaptea asta\" si mai pus pe ganduri: scop atins. e doar o parere