Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ioana-negoescuIN
ioana negoescu
@ioana-negoescu
Poezie

poeme rapide

pre_texte

2 min lectură·
Mediu
sunt interzise staționările și trecerile
semnul cu ochiul și atingerile întâmplătoare
pot să-mi iau libertățile și să le duc cu mine
să le târăsc în cea mai mare viteză peste hârtoapele nopții
pot să duc cu mine copacii egali de pe margini,
șanțurile cu bețivii uciși în fluida lor fericire
pot să iau toate curvele cu fustele aurii înghețate sub vânătăile lunii
să iau bornele și gâștele și bicicliștii sticloși
umbrele și animalele de casă și înmormântările și nunțile
și drumul pot să-l iau cu tot sensul unic al mersului meu
dar nu pot să mă opresc nici o singură clipă că moare
îmi moare motorul de căutare
trec cu vederea peste sticla mată a conștiinței tale
nu văd nimic. de fapt mi-au crescut niște flori obișnuite în piept
de aceea tot înfloresc sub denumiri populare obscene
în fiecare toamnă mă ating de ea în treacăt și fug
dacă mai vine îi voi spune că sunt prea timidă când e vorba de anotimpuri
că mă fâstâcesc cumplit când e vorba să mor
dacă mai vine cândva chiar îi voi spune
atențiune!
semafoarele sunt de prisos până una alta mergem toți pe jos
avem de trecut peste unele resentimente
peste ochii scoși unul altuia peste tot felul de accidente
s-au lichefiat vorbele aruncate în urma noastră cu tot cu gură
oprirea e tot interzisă
drumul ia tot. mă declar învinsă. mă declar nulă.
083858
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
232
Citire
2 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

ioana negoescu. “poeme rapide.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/142299/poeme-rapide

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@carmen-mihaela-visalonCV
carmen mihaela visalon
atențiune!

semafoarele sunt de prisos până una alta mergem toți pe jos
avem de trecut peste unele resentimente
peste ochii scoși unul altuia peste tot felul de accidente
s-au lichefiat vorbele aruncate în urma noastră cu tot cu gură

oprirea e tot interzisă

drumul ia tot. mă declar învinsă. mă declar nulă.

ATENTIUNE!
Tumultos, romantic, definitiv, neodihnit, cuvantul
te-nalta. Te declar in zbor.
0
@ioana-negoescuIN
ioana negoescu✓
Carmen, mă bucură mult declarația ta...:) mulțumesc. voi încerca un zbor planat de la înălțmea cuvintelor tale.
0
@adina-batirAB
Adina Batîr
Foarte bine ai construit atmosfera vitezei, o circulatie precisa catre un singur loc, acolo unde drumul ia tot. E un soi de strivire imaginara perceptiei universale, se impun reguli noi, interziceri. Totul se invarte in jurul unei variatii a starii de fapt impotriva formelor statice. Trebuie sa se mentina mereu ritmul cu constiinta proprie, restul se invaluie cu ceata in sensul mortilor. Flori in piept pentru cazatura in larg.
Imi las trupul sa alunece sub podea.
0
@roxana-soneaRS
Roxana Sonea
Ioana, am mai fost, am mai spus, deci ma repet: iubesc poezia ta.
Avem toti un drum pe care il urmam, un drum pe care merg si altii, betivi, tarfe, chiar biciclisti, desi mai toti mergem pe jos, incet in pasul constiintei noastre care moare in momentul in care nu inainteaza. Si asa e.. pe drumurile acestea nu sunt semafoare si nu functioneaza nici regula de dreapta, nu exista nici prioritati, exista doar noroc sau poate un plan nedescoperit cu noi drept pioni.

Cu fiecare poezie a ta redescopar ceva in mine. Multumesc. :) Cu tine scriind, n-o sa-mi moare niciodata motorul de cautare. :)
0
@ioana-negoescuIN
ioana negoescu✓
Adina, sper că am reușit să creez atmosfera vitezei. era în intenția mea să demostrez că ne grăbim prea tare spre nicăieri, că această grabă ne anulează până la urmă. îți mulțumesc!
0
@ovidiu-oanaOO
Ovidiu Oana
cu o viteză mai mare sau mai mică, dar mai ales cu satisfacția unui parcurs mulțumitor, ne îndreptăm spre aceeași destinație.
mai vin !
0
@roxana-soneaRS
Roxana Sonea
moara* si observ ca eu n-am prins tocmai esenta poeziei :) mai invat
0
@ioana-negoescuIN
ioana negoescu✓
Crina, tu ai găsit celălalt sens al textului, sensul ascuns în căutare...mă bucur că ți-a plăcut. te mai aștept.

Ovidiu, destinația nu contează prea mult. prea suntem absorbiți de mersul în sine. poate că totuși suntem vitali pentru că mai avem de căutat destinații. cine să mai știe...:)
0