ioana negoescu

Florin, este mereu o mare bucurie trecerea ta pe la mine. comentariile tale foarte pertinente și înțelegerea profundă a textelor mă bucură. aici am pornit de la sentimentul unui loc stigmatizat în sufletul meu. îți mulțumesc mult.

Victoria, cred că uneori se poate să fie simplu. mulțumesc.

Maria, am primt clipa :) a rămas foarte puțin apoi a plecat. mulțumesc.

Mihai, de ce să nu te bagi? bagă-te. mulțumesc, și ție la fel.

Mishu, da, așa e :)

Mădălina, aș vrea să pot să reduc totul la o singură clipă. aș vrea să fie simplu și doar trăibil. mulțumesc mult.

Alia, e într-adevăr altfel mărțișorul meu. mă bucur că ți-a plăcut totuși. mulțumesc.

Lidia, mă bucur că ai observat această precipitare a stărilor. mulțumesc.

Mishu, un păianjen...foarte interesant. ești foarte aproape de ceea ce am simțit.

Adrian, deci ai văzut și tu fața nevăzută a melcilor...mulțumesc.

Răzvan, nu știu dacă în toată această încordare există în mine vreo opoziție. sunt mai mult un observator. te mai aștept cu drag.

mi-am propus ca astăzi să nu citesc. să nu caut niciun poem, dar aveam nevoie. chiar de asta aveam nevoie. de un poem care să-și înfigă acul ca un mărțișor în mintea mea. e supertbă imaginea mărțișorului-fluture-tu. e superbă exploatarea vizuală și tactilă, felul electrizant în care reprezinți un dor sacru. firescul și fluiditatea textului sunt la aceleași cote înalte la care mă așteptam de la tine. e ceva de nestăvilit în poemele tale, ceva ce mă surprinde mereu.

pe scurt. am citit. aveam nevoie de asta. e poemul meu de azi.

Mihai, poate eu nu prea știu ce cântă shakira, așa că nu prea văd legătura. se prea poate. orice e posibil.

Răzvan, tu faci bine ceea ce faci atunci când treci totul prin filtul dragostei. cred că e cel mai mai aproape de adevăr. mulțumesc.

Mihai, eu nu cobesc, dar se poate întâmpla. bine că ai găsit o pădure verde din care să ne vorbești. mulțumesc de citire.

lupul acela n-o fi rău, dar e fierbinte :)

crezi că e un joc? crezi tu?

uite că e bine! se mai întâmplă și lucruri frumoase cu oamenii foarte frumoși. e o mare bucurie!

Yann, uite că mă joc și eu puțin de-a v-ați ascunselea, deși uneori tare aș vrea să nu se mai poată ascunde nimic. mi-e dor de o câmpie...mulțumesc.

Alina, nu știu exact care apărare e frumoasă, pentru că nu știu dacă am ceva de apărat aici, dar mă bucur că există Olga și că există Alina :)

Bia, Vasile, vă mulțumesc pentru citire. între timp am mai făcut unele modificări. nu mă caracterizează revenirea pe texte, dar uite, când simt că e ceva neîmplinit revin...vă mai aștept cu drag,
ioana.

deși părerile sunt împărțite sau tocmai pentru acest motiv voi da un răspuns comun celor două poete pe care le admir și le citesc cu mare plăcere. deci, Alina, Olga, textul face parte din seria \"psi\", texte ce descriu o alienare, sau diferite stări pe care le trăiesc în acest ospiciu interior pe care l-am construit în ultimul timp. toate încearcă să păstreze o limită estetică fără de care întregul demers și-ar pierde rostul (după cum spuneam, aș putea să urlu și să țip singură în baie).
sfaturile Olgăi sunt foarte pertinente, eu însămi am observat că anumite construcții distrug muzicalitatea textului. voi reconsidera și scrierea lui Dumnezeu cu literă mică, inițial fiind scris cu literă mare, apoi m-am răzgândit pentru că, deocamdată în aceste jurnale a existat o singură literă mare...
nu voi modifica finalul tocmai pentru acel ludic care este intenționat. în general îmi place să detensionez textele, să le fac respirabile. personalizez umbra în cazul acesta. umbra mea scapă ca un animal din lesă, se desprinde și face ce vrea ea:) sau poate face ceea ce aș vrea eu să fac cu albastrul.

Vă mulțumesc din sufllet pentru păreri și pentru efortul de a pătrunde în mica mea nebunie...mulțumesc!

Maria, te mai aștept cu drag la cules de cuvinte, așa cum spui tu.

Gelu, textul se dezvăluie pe parcurs, evoluează spre altceva, deci se poate interpreta că ar avea două părți, dar nu înțeleg ce nu înțelegi :) este dragoste...care ar fi a treia variantă?

Raluca, abia acum am observat comentariul tău. îți mulțumesc mult pentru citire. există cu adevărat o mare libertate interioară în acest tip de nebunie.

Ramona, absurditatea vine mult mai repede, atunci când pierzi pe cineva drag și trebuie să nu înnebunești. mulțumesc.

Anni, îmi lași cuvinte atât de frumose aici...mulțumesc.

Bogdan, da, e un vals într-un ospiciu, e ruina unor trăiri, poate, e nebunia de a dansa în ruină. mulțumesc mult pentru imagine.

Mădălina, mă bucur că ai sesizat. textul e mai aerisit, mai respirabil. câinele galben...este :)

Vasile, onorată de vizită...mulțumesc.

Anni, nu mă opresc. nu știu cum aș putea să mă opresc:) mulțumesc .

îți mulțumesc pentru citire. te mai aștept cu drag,
ioana.

cred că se pierd comentarii...
Răzvan, Elis, e starea aceea în care îți amintești totul deși nu ai vrea, isuportabila durere a pierderii cuiva drag. nu cred că ar trebui să mă bucur că ați rezonat, dar mă bucur că sunteți aici. vă mulțumesc.

Amalia, îți mulțumesc mult pentru citire și pentru aprecieri. litera aceea mare a transformat lumea în altceva. în ce? nu știu sigur. poate că în mai multe lumi.

Adrian, ai dreptate că e păcat de graba care strică. dar pe de altă parte, e bine să ni se mai și fâlfâie din când în când, nu?

Alina, textul e scris direct în fereastră, sub impulsul...clipei. mulțumesc.