un mărțișor mut

de departe nu se văd pacienții chilugi de la dușuri. nu se văd umbrele lor fugărindu-mi toate simțurile. mă ating puternic de colțurile sfâșiate ale spitalului. faiața spartă mă mușcă de coate. a venit vizitatorul și a rămas la poartă. câinele galben există. îți spun. nu mi se mai încălzesc picioarele. merg fără să știu cum. pașii sunt înghețați undeva în memoria ta. spuneai că-i recunoști întotdeauna când vin. nu când rămân. primesc totuși mai mulți vizitatori de 1 martie. imediat ce au trecut de poartă buchetele urlă în mâinile lor. tot ce au adus cu ei se destramă. le sărut obrajii aș putea să îi mușc. nu i-am mai vrut atât de aproape. nu am vrut să le știu mirosul de alcool și tutun. nu am vrut să am aerul plin de vorbe. cineva mi-a prins buzele însângerate cu acul de siguranță. acum spune că arăt ca un mărțișor. mut.