poem de dragoste

mă ghemuiesc în iubirea ta definitivă. știu că voi rămâne aici în multe dimineți vom sărbători această liniște cu o privire. în altele vei zâmbi pe dinăuntru privindu-mă pe ascuns. nu știu niciodată când vii acasă nu știu niciodată când plec acum râzi și râsul tău se împrăștie pe mochetă îl culeg cu sufletul meu făcut căuș îl așez undeva la nord acolo unde crește întunericul dintr-o lighioană. îți scriu poemul acesta de dragoste cu o nouă sete de tine și nimic nu mă poate opri să mor mâine înainte cu o clipă de-a afla că nu exiști.