Ioana Geacăr
Verificat@ioana-geacar
„"Barbarii au învins" (Michel Onfray)”
Absolventă a Facultății de Litere, Universitatea București(2001) Prof. de scriere literară Târgoviște. Cărți publicate: « Scrisoare pentru cei dragi », 1988(poezii pentru copii) Editura Ion Creangă , Bucuresti « Lumină de sare »,(versuri)1997, Ed Macarie, Târgoviște « Contre-jour », 2000,(versuri, Editura « Bibliotheca» « Povești cu vrăbii și Zgriburici »(proză…
Colecțiile lui Ioana Geacăr
Pe textul:
„Adrian Suciu - Apelul la verticalitate pe drumurile fierbinți ale poeziei (vol. «Mitologii amînate», 2011, Editura Herg Benet)" de Nache Mamier Angela
RecomandatFelicitări, Corneliu Traian Atanasiu, pentru articol
Pe textul:
„Maria Tirenescu - Amprente" de Corneliu Traian Atanasiu
Recomandatcâtă frunză și iarbă,
câte picături de apă "),
si jocuri fine din spațiul inocenței, candorii ("De unde vin zâmbetele"). O poezie toata zâmbet si, totuși, lasă in final să se strecoare tristețea neoglindirii, neimpartășirii...
Un joc al cochetăriei grațioase care nu ajunge la destinatar, nu reușește să spargă zidul conveniențelor...:" și totuși
lipsește unul
pe fața ta."
Pe textul:
„Câtă frunză și iarbă" de Irina Nechit
Atenție la legăturile dintre cuvinte, cacofonice: "...ca cineva ..."
Pe textul:
„Copacul" de Ileana Lucia Floran
Pe textul:
„Lansare "Visele doamnei Pachet"" de Anni- Lorei Mainka
Recomandatîntre mine și noapte", sau " e frig de ne-ngheață și visul". Tristetea e asa de densă ca nu mai există alinare, nicio intoarcere in amintire, cum ne/ai obisnuit, e o tristete eternă : "Mama mea să ne ținem de mână în moarte…" . Inspirată imagine, mersul raului se cuibareste in prezent, initierea a fost frânta: "cu pașii ce nu-s cei învățati de la tine"
Strălucitoare in expresie- tristetea!
Pe textul:
„Pentru mama" de Anni- Lorei Mainka
uite nu vezi
frumoase prea frumoase să fie mâncate
Doamne dar nu-s de pe la noi.."
-misterul fructului oprit si o litanie stinsă, picurată. E o tristete calmă aici
si o chemare in lungimea gardului, de pierdere printre bobitele rosii Pline de viată? de moarte?(mi-am amintit de o călătorie printr-un porm de Sylvia Plath:)
Mă bucur să te regăsesc, citesc:)
Pe textul:
„Magiun pe pâine 23" de Anni- Lorei Mainka
Pe textul:
„Fereastra" de Ecaterina Ștefan
Imi place primul, minimalist, dar cu miros pătrunzător de verde, al doilea e scris in alt registru, metaforic.
Mă bucur că nu taci :)îmi place si titlul, amintind de o lume apusă, săracă material, dar bogată sufletește
Pe textul:
„Magiun pe pâine 22" de Anni- Lorei Mainka
Pe textul:
„Silvia Bitere-"De-a Coraline"-intruziunea inexplicabilului mister al ființei în poezie." de Nache Mamier Angela
Recomandat("foarte de timpuriu/ de pe vremea-n care mișcam pietre cu gândul") și ultima strofă ca părți desăvârșite ale ecestei balade moderne.Fiecare cuvânt picură din clavecinul bine temperat, prea plinul sufletesc e strunit acum mai bine ca-n trecut, felicitări!
Pe textul:
„secretul unui vecin atins de-o patimă" de Ioan-Mircea Popovici
Pe textul:
„aruncă-mă pe gheață" de silviu viorel păcală
Felicitări, Maria, pentru informație și, mai ales, pentru eșantionul poetic ales!
Pe textul:
„"Mii de licurici", o carte de poeme tanka" de Maria Tirenescu
Pe textul:
„Drum drept" de Nicolae Popa
peste un deget rănit
verile trec răcoroase
se duc și revin foarte repede
vibrând ca adierea aripilor
unei păsări minuscule
pun cafeua aburindă pe marginea ferestrei
și obosesc privind câmpia gri
jefuită de semnificații "
În prima parte se simte influența poeziei postmoderniste românești, deci ești mai puțin tu acolo :)
Pe textul:
„dimineață de noiembrie" de ion burhan
Pe textul:
„Antologia francofonă Jacques Basse – «Visages de poésie» " de Nache Mamier Angela
mirosea a pâine proaspătă
mă ținea strâns cât mai aproape de piept
să mai fim împreună doar pentru o vreme" )fără nicio exagerare, sau urmă de patetism, o poezie -jurnal, discretă.
Hm, și ce final...!!!
Pe textul:
„decembrie se repetă" de Teodor Dume
de la poem"
Pe textul:
„premoniție" de Vali Nițu
Sunt câteva imagini ancoră ca "umbra Lui albă e prietenul de pâslă
căruia îi lași ușa deschisă la miezul nopții." , sau " când moartea doarme într-o coajă de nucă". Dar asta e chiar la înălțimea (netrucată) sfântă a copilăriei: "scrie pe fruntea lui ”Dumnezeu”,
un scris mare și roșu, cu ”d”, de la Dănuț."
Pe textul:
„allegria" de liviu ofileanu
și eu mi-aș fi dorit să am un atac inteligent la articol, nu acesta, meschin, la persoană. Mă jigniți și pe mine și pe cititori, fără să aveți o minimă toleranță pentru gusturile fiecăruia.
Din cauza dvs și a altora ca dvs pleacă mulți creatori de pe agonia.
Scriu întotdeauna despre cititorul inteligent, sau despre cel ideal, pe care Mircea Eliade îl vedea simțindu-se bine, confortabil, în carte, e vorba de confort intelectual, desigur. În fine, nu vreau să intru în nicio polemică cu dvs.
Tot ce am scris în acest articol și-n altele postate pe acest site a fost din perspectiva tehnică, îmi pare rău că n-ați găsit ce doreați, un studiu amplu. Dar veți găsi cu siguranță în altă parte pe internet.
Pe textul:
„ Jose Saramago & Vârtejul narativ " de Ioana Geacăr
Recomandat