Magiun pe pâine 22

poeme intimiste,cu miez biografist,care sper ca vor face parte din viitorul volum anuntat la Editura Brumar:
"nu
nimeni nu uită
prima nucă verde cum s-a îngălbenit arătătorul apoi înverzit toată palma

mirosul de verde intrat odată sub piele nu iese nici cu piatra de râu


........................
revin

a sunat la ușă durerea
și trebuie să-i deschid
să o ascund

e jale mare pe scările noastre
zarva celor fără de poveste
cuvinte aruncate pe geam
pe străzi alunecate
sub pământuri
dezghețate"

poem care deschide si redeschide rani sufletesti,anni alege intuitiv cuvinte "compacte" de sens,acolo unde nici cu "piatra de râu "nu se poate înlatura amprenta indelebila a poeziei
am acordat deja stele,acest "magiun" face parte din aceeasi categorie
arta poeziei este de a atinge "esentialul"

Nu, aceste intimiste le scriu ca exercitiu...si poate sa testez rezistenta unora si altora...
Multumesc de analiza.

Două poeme separate, asa le văd! Nu stiu de ce ai les să testezi răbdarea unora si altora, eu am destulă:D !
Imi place primul, minimalist, dar cu miros pătrunzător de verde, al doilea e scris in alt registru, metaforic.
Mă bucur că nu taci :)îmi place si titlul, amintind de o lume apusă, săracă material, dar bogată sufletește

cred ca ai dreptate...chit ca le-am scris in acelasi suflu, ceva le-a risipit, sunt cred acum ca le recitesc , doua poeme, doua fatete...
multumesc de atentionare.

lumea e bogata oricum, atit de bogata ca stam si ne minunam cum de n-am vazut pina azi...