Ioana Geacăr

Felicitări, Angela, pentru această prezentare în limbajul căreia am simțit formația ta de poetă. Perspectiva ta e foarte originală, intri întâi în pielea autorului, parcă ai juca un rol și jocul acesta atât de sincer cu opera are prospețime. Aștept să mai citesc aici articole despre cărți românești, dar și despre cărți de expresie franceză, romanul e în vogă acum în Franța, cred că ai multe de spus.
Marina e o artistă interesantă, aștept cartea ei cu nerăbdare. Mai ales că e prefațată de Angela Nache Mamier, poetă care a făcut parte din Cenaclul Literar 19, cunoscut mai târziu sub numele Grupul de la Brașov. Iată într-un fragment de interviu luat lui Caius Dobrescu de M. Vakulovski, amintirea acelor ani: \"I-am cunoscut pe prietenii mei Simona Popescu, Andrei Bodiu și Marius Oprea la Cercul Literar 19, unde, pînă la urmă, s a format grupul nostru. Acest cerc fusese creat de un număr de tineri intelectuali brașoveni, marginalizați în sistemul cultural oficial al orașului și care simțeau nevoia de a-și crea un mediu propriu, alternativ la ceea ce se făcea pe \"aleea principală\" a culturii locale. Era vorba aici de reflectarea, în mic, a unei crize ce caracteriza întreaga societate românească: în general, nu numai în domeniul literaturii, generația care fusese educată în perioada cea mai deschisă a epocii postbelice – perioadă care a durat de la jumătatea anilor ’60 cam pînă spre jumătatea anilor ’70 – se afla expediată la marginea societății. Și asta nu doar la figurat, ci și la propriu – dată fiind politica închiderii orașelor mari și a repartițiilor obligatorii în afara acestora.
Acești oameni erau victimele avortății inițiativelor liberale pe care părea să le promoveze regimul Ceaușescu în prima sa fază. Educați pentru a deveni profesioniști, specialiști autentici, obișnuiți să aibă un acces destul de larg la informație și să-și exercite spiritul critic cu o anume libertate, ei descopereau acum că atmosfera din afara serelor universitare se răcise rău de tot și că linia oficială o cotise de la relaxarea relațiilor cu lumea liberă, la un național-comunism de un primitivism inimaginabil. În concluzie, descopereau o lume care nu mai avea nevoie de ei, care căuta să i uite, să-i \"bage sub covor\".
Această catastrofă socială, datorată tradiționalei iresponsabilități de natură criminală a comunismului românesc, a făcut ca tinerii de atunci să încerce să se grupeze, la limita acceptabilității și la marginea \"legalității socialiste\", pentru a putea rezista. În acest fel, i-am cunoscut, la Brașov, pe Alexandru Mușina, Gheorghe Crăciun, Paul Grigore, ANGELA NACHE, Vasile Gogea, Ioan Pop Barassovia, Claudiu Mitan, Al. Țion, grupați în cadrul acestui Cerc Literar 19, găzduit de Casa de cultură a orașului. Pentru ei, acest spațiu reprezenta atît un loc de întîlnire și dezbatere publică a chestiunilor literare, cît și un loc în care se așteptau să întîlnească tineri, liceeni în special, cărora să le comunice mesajul lor \"cripto-liberal\".
Întîmplarea fericită a făcut să nimeresc și eu aici. Eram elev la liceul \"Andrei Șaguna\", unde, pe vremea aceea, cursurile intensive de matematică erau împănate cu materii de genul tehnologia construcțiilor electrotehnice și studiul materialelor, și cu perioade de practică în care tăiam și sudam singuri niște probabil foarte folositoare cutiuțe de tablă pentru depozitat cuie. Este
Sandu Mușina și Gheorghe Crăciun. Caius avea 16 ani și era în a X-a la Liceul \"Andrei Șaguna\". Ne-am împrietenit foarte repede.\"

Istoria se uita foarte repede, Angela! Dar nu înseamnă că nu există! :)
La multi ani!

...și alte poezii, unele mai bune decât asta. Ai dreptate, într-un volum nu face rău, zâmbești, uiți, treci mai departe. Am spus că nu e decât un banc. Pur și simplu.

Angela, probabil năzuim spre locul din care ne-am rupt să cădem în ființă! :)

Doru,
de fapt m-am gîndit la \"ȚIpătul lui Edvard Munch, mă obsedează dacă l-am multiplicat... Mulțumesc de semn!

Ai văzut un spectacol de performance art! Te invidiez! Fiecare astfel de spectacol are marca sa unică, așa ca o amprenta, alta data va fi altfel; și-mi place că-i lauzi pe actori pentru că intr-o astfel de situatie trebuie sa improvizeze mult, sunt la dispoziția \"hidrei\", publicului, scenariul în sine servind ca un centru gravitațional!
Ți-am citit cu interes cronica.
Ps: mă bucur că ai revenit! Când îți apare cartea? Aștept cuminte exemplar.:)

Călin,
ai dreptate, e un autor important, dar lăsat în umbră. Dacă « lecția » lui ar fi fost asimilată, și mă refer la partea tehnică în special, azi proza românească ar arăta altfel.
Sebastian,
mulțumesc, ai zis bine « mai departe ». Când ai terminat (vorba vine !) ceva, te-ndrepți spre altceva ! Déjà știi că-s periculoase opririle.
LIM, te gândești probabil la « această perioadă » consumistă, grăbită… Da, coperta e sobră și caldă în același timp.
Paul,
mulțumesc, evenimentul vine destul de târziu (dar trebuia « botezată » cartea !) Și, fără să fie ticluit, pică exact în luna în care s-a născut Mircea Nedelciu. Pe 12 noiembrie ar fi-mplinit 59 de ani.
Te felicit și eu, Paul, pentru revistă, grozavă treabă faceți pe vremurile astea de cruntă criză.
Ioana,
mă bucur și eu de prezența ta aici, așa exuberantă ca un fluture mic și mov ! Mircea Nedelciu a fost preocupat de motivul întregului, de sistematizarea operei…Nu degeaba zici « nebun de dorința...întregului ». Cuvintele tale nu-s așternute degeaba, nici punctele …
Marina,
comentariul tău e epatant și sensibil. Să zicem, mai bine, « reprezintă O ALTÃ GENERAȚIE de elită a culturii românești ». ? Pentru că au mai fost vreo două…Azi există un curent tare înverșunat împotriva elitismului, a perfecționiștilor, a profesionalismului. Și rezultatele se cam văd la nivel politic, social, cultural. Mi-a plăcut definiția ta pastelată dată cărții :)
Tudor,
ai dreptate, e vorba de un « réalisme sans rivages » (conceptul lui Roger Garaudy) și este o greșeală de procesare. Corect era « precum vechiul și la fel de discutabilul „realisme sans rivage”. Lui Angelo Gugliemi îi aparține doar conceptul « un stil al culturii actuale »(despre experimentalism) pe care trebuia să-l pun între ghilimele.
Mea culpa. Mulțumesc pentru vigilență și sesizare. Mă bucur că poți veni.
Angela,
mulțumesc pentru intervenția ta prietenoasă și încă o dată pentru articolul publicat în Astra, o revistă de care mă leagă amintiri dragi.
Carmen,
e mare lucru, să știi, prezența cu sufletul.
Marina, Călin, Paul, Tudor, mulțumesc pentru stele !
De asemenea, mulțumiri poetei Eugenia Reiter pentru recomandare!

Poemul reuseste cam greu sa nu se fragmenteze, pare un colaj de minipoeme. In special prima strofă te reține prin emoția uriașă, captivă într-un spațiu așa mic, prin mărinimia, umilința inteligentă, candidă : \"făcându-ți Ție loc în sufletul meu
am ajuns să trăiesc în afara mea\" . Superb poem, cu greu am reușit să merg mai departe in poemul următor din strofele 2 si 3 ...apoi in poemul fiecărei strofe
Colajul are forma unei peninsule... stâncă lângă stâncă:)

Alisa,
scenariul e bun, însă trebuie să dai mai multă atenție redactării, formei. Am încercat să fac abstracție de imperfecțiuni și am văzut un film minimalist, cu emoțiile ascunse, bine ascunse în spatele camerei de filmat. Mai încearcă să filmezi, la propriu, și să scrii după detaliile pe care aparatul le reține mai mult și în proporție mai mare decît noi.
Ți-am corectat un pic textul, sper să nu te superi. (Am scos și ultimul vers că nu aparține obiectivului...)

Cred că una e să folosești diferite tehnici literare ghidate de talentul personal și alta să imiți stiluri foarte cunoscute ca ale lui Bacovia și Nichita Stănescu, cum faci tu aici, Miriam. S-au dat bătălii aici. Ți-aș recomanda să-ncerci să scapi de influențe și să lucrezi mult pe text. Iată un exemplu, ce-ar mai rămâne:


cred că iarna asta mă frânge de tot
în parc statuile mă privesc suspect
și tropotul nostru mă frânge
încet.
iarna asta ai rătăcit prin zăpezi
aș vrea să pot să rămân trecător sau
statuie
la mal de sărut.
iarna asta mă frânge ca toamna aceea,
în care îngerii erau îngeri între ei.
prin parc statui se holbează suspect

Dacă vrei îți dau și explicații pentru fiecare ștersătură.
Dacăă n-ai înțeles, dar eu cred că da.Pe curând!

Textele tale \"critice\" suferă din lipsă de documentare.
Cultura la lopată pe care o arunci arată doar insuficiența cu care te pregătești să pui cuvintele în lumină, lipsa de respect pentru TOȚI cititorii, lipsa de INFORMARE (de lectură asimilată adică)
\"Pledoaria\" ta nivelatoare amintește de limbajul de lemn.
Mai demult ți-am spus că ai talent de predicator, da, dar nu de predicator de BUNÃ-credință.
Ce preferi: cultura la kg, sau de calitate? Tu o produci pe prima, sincer.
Am trecut doar să mă conving că există cititori inteligenți. Mă bucur că există cititori inteligenți. Ar trebui să-i asculți cu atenție.

Bun exercitiu de visare, bravo, doar că și ce e bun strică dacă e prea mult! As scoate unul din cele două enunturi de aici: "când eram copii o luam mereu de la capăt/
dacă lucrurile luau o întorsătură greșită
începeam jocul din nou/", pentru că au aceeași idee, și aș scoate ultimul vers,tot pe motivul repetitiei copilariei!

Multumesc editorului Vasile Munteanu pentru recomandare.
Angela, Silvia, Vali, Ottilia, Teodor, Radu, vă mulțumesc pentru comentarii, cartea merită citită, autoarea n-a abdicat niciodată de la actul creației,va fi prezentă cu cărți noi la Salonul de carte de la Paris din această primăvară, grație prestigioasei Edituri Vinea, vă urez lectură plăcută!

Prea multă vorbărie, mai trebuie să lucrezi pe text, spune direct, curajos, ce ai gândit, despre păsări care ard, într-un limbaj direct și simplu imaginea e mai puternică, credibilă

Un poem suprarealist în care ființa cosmică, deși chinuită are atâta măreție în lupta dintre spirit și trup:"între cer și pielea care mă ține sunt numai norii care mă duc
stau
nu gândesc
aș vrea să gândesc cum mă scol din mine
aș dori să mă ridic întreg
în picioare în mâini
cu voce și fața să crească peste acoperișul"
Și totuși, nimicnicia teluricului trup dă inflexiuni triste, puseuri reprimate metafizic:" între cer și piele
ești tu
știu
mă vei duce printre platanii de mâine"
Remarc, la fel ca și-n titlurile volumelor dinainte originalitatea "Magiunului pe pâine"!Felicitări!

Ultimele patru versuri sunt chiar ok, in prima parte a poeziei trebuie să scuturi bine de tot epitetele, sunt prea inghesuite, ce e prea mult strică, un abuz de efecte îngreunează, deviază sensul.

Poezia e doar atât, restul-vorbărie goală, poetizare:
"de rochia ta cu fluturi sunt prinși acei ochi
cu ei zbori căci aripile omului nu pot zbura atât de sus
ca într-un imn desăvârșit călcâiul scânteie poteca
nu vă mirați de ce nu mă întrebați cam cum
există o vreme pentru toate
când dormi și corpul plutește
asemenea unei planete surogat în burta mamei
te agiți până amețești
viața în subteran e o stare lichidă
forma mea ia forma rochiei tale"

Felicitări pentru experiment, Cristina! O steluța pentru intenție și atmosfera diafana! Picturile Danei Stefan ar fi fost de ajuns, ele însele emană poezie! Mie mi-au plăcut prelungirile Angelei (pentru că poemul ei mi-a amintit de rondelurile macedonskiene)si toate cele in stil haiku si tanka!
Nu mă uita la următorul experiment, aștept invitatia, si nu-i uita nici pe toti care au comentat aici, pro sau contra! :)

Ce mi-a atras atentia aici este grafia poemului, aripile stilizate, spre dreapta.
Ai căutat, programat acest poem grafic, caligramă?
De fapt poezie, la propriu nu am găsit decat in primele 3 versuri, restul e poetizare și un poem din cuvinte, poem cu aripi

Angela,îmi place analiza ta lucidă si delicată, e dificil să scrii cronică de întâmpinare azi, iar tu o faci cu sinceritate, echilibrat, pui exact ce trebuie pe un taler al balanței și la fel pe celălalt. Reușești să transmiți optimism și încredere tinerei autoare,bravo:
"Poeta este la debuturi, unele stângăcii sunt inerente dar va trebui să deschidă în viitor o poartă spre un înveliș mai modern, mai actual, pentru a nu cădea într-o mare de clișee și teme super-uzate "

Proză intelectualistă, care te invită la meditatie...Chiar mi-era dor sa te mai citesc în fragmente aici, scurte, dar revelatoare!

Felicitări, Claudia Minela Petre! Interesantă ideea și generoasă, să pui în lumină adevărate personalități de pe site, prea modeste, cum e Angela. Toată evoluția ei literară e esențializată aici, împreună cu pasiunea pentru cuvânt, atât de evidentă în mărturisirile de aici, dar și din propriile cronici literare de pe agonia! Felicitări amândurora!