Poezie
exercițiu de visare în alb
1 min lectură·
Mediu
nu mai vorbim de mult aceeași limbă
nu mai împărțim cerul noaptea
lăsând mângâierea să ne treacă prin oase
când eram copii o luam mereu de la capăt
dacă lucrurile luau o întorsătură greșită
începeam jocul din nou
acum semănăm tot mai mult
cu bătrânii aceia de care râdeam pe înfundate
când eram mici
deși eu simțeam mereu cum inima mi se rupea
încet în bucățele
cu fiecare râs pierdeam o bucată de inimă
nu te lăsam să-mi vezi îngerul ascuns înăuntru
partea luminoasă din mine nu mai știa
care e visul care realitatea
zbura mai sus decât norii
acum singurătatea crește între noi ca o iarbă
ascult zgomotul prezentului cum sapă
conștincios în jurul meu
femeia din mine dansează singură
025.877
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nuta Craciun
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Nuta Craciun. “exercițiu de visare în alb .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14101339/exercitiu-de-visare-in-albComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NCbune observatiile, simteam ca ceva nu curge bine dar nu stiam cum sa structurez,
iti multumesc de ajutor! toate cele bune!
iti multumesc de ajutor! toate cele bune!
0
dacă lucrurile luau o întorsătură greșită
începeam jocul din nou/", pentru că au aceeași idee, și aș scoate ultimul vers,tot pe motivul repetitiei copilariei!