Poezie
Magiun pe pâine 23
magiun cu fructe straine si prea rosii prea acre
1 min lectură·
Mediu
pe lângă gard
tufișuri în margine de oraș
un fruct prea roșu pentru oameni prea singuri
speriați de gustul acru de ceață
din nordul cu vorba aceea lăsată prea lentă
tanti Ani ce-s alea
uite nu vezi
frumoase prea frumoase să fie mâncate
Doamne dar nu-s de pe la noi...
așa-i cu fructul adus și repus printre cărări și umbrele oarbe
prea roșii prea acre
ciupesc și pe limbă
pe lângă gard să rămână
să nu le dai de urmă....
025.718
0
uite nu vezi
frumoase prea frumoase să fie mâncate
Doamne dar nu-s de pe la noi.."
-misterul fructului oprit si o litanie stinsă, picurată. E o tristete calmă aici
si o chemare in lungimea gardului, de pierdere printre bobitele rosii Pline de viată? de moarte?(mi-am amintit de o călătorie printr-un porm de Sylvia Plath:)
Mă bucur să te regăsesc, citesc:)