Poezie
Copacul
1 min lectură·
Mediu
Nu vreau
să mai fiu copacul fără frunze,
care-și înalță crengile
până când se descompun,
fără ca, cineva să-l observe.
Am obosit
să mai exist
ca decor suficient de banal,
pentru a nu mai conta.
Trebuie să mă răzvrătesc,
altfel,
voi avea mereu
aceeași existență ștearsă,
apăsată de greutatea propriei umbre,
în care, eu,
deghizată într-un copac înfrunzit,
voi aștepta mereu
o pală de vânt.
024.558
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ileana Lucia Floran
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 65
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ileana Lucia Floran. “Copacul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ileana-lucia-floran/poezie/14027661/copaculComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IFDa, am observat și eu acum și-am „dres busuiocul”.
0
Atenție la legăturile dintre cuvinte, cacofonice: "...ca cineva ..."