Poezii

Bunicul meu era cel pentru care săptămâna avea șase zile lucrătoare pentru simplul motiv că weekend-ul nu se inventase încă. El nu știa să spună: nu pot, nu am timp, nu știu, viața

IFIleana Lucia Floran

0

0

Între două zile, ne potolim setea cu stropi de polen, înflorim printre zâmbete și levităm între cer și pământ. Ne clădim castele din vise-nlănțuite cu speranțe și ne ridicăm pe

IFIleana Lucia Floran

0

3

Greierii devin stăpâni peste întuneric iar arșița coboară în trupurile noastre. Între sacru și profan se strecoară noaptea.

IFIleana Lucia Floran

0

0

Ostatică pe o frunză ce curge spre rădăcinile palmelor, mă simt atrasă într-un vortex deschis dinăuntrul neliniștii. Sufletul meu, pustiit de furtuna de ieri, iscată din nimic într-o zi de

IFIleana Lucia Floran

0

2

Nu vreau să mai fiu copacul fără frunze, care-și înalță crengile până când se descompun, fără ca, cineva să-l observe. Am obosit să mai exist ca decor suficient de banal, pentru a nu mai

IFIleana Lucia Floran

0

2

Alerg spre o amăgire, cu gândurile fluturând în juru-mi, cu rănile încă nevindecate și cu ochii atât de obosiți, încât par albi... Alerg spre o oază încărcată de speranțe, ce curg

IFIleana Lucia Floran

0

2

Fulgi răzleți – scâncet în zori – defilează straniu, printre gândurile pustii, piratate de viruși contrafăcuți într-un timp de adormire. Iubirea și ura se luptă perfid pentru întâietate, în

IFIleana Lucia Floran

0

0

De multe ori, n-am văzut pădurea din cauza copacilor, deși, niciodată nu m-am agățat de iluzii și nu m-am lăsat copleșită de emoții. Numai că viața asta îți cere mereu să te pui în

IFIleana Lucia Floran

0

0

Să uit, cum aș putea? E prea târziu, să-mi neg viața-ntreagă prin cuvinte și să m-ascund, umil, după-o idee, la care ieri nici nu luam aminte. Să uit, cum aș putea? Mă doare încă truda acelor

IFIleana Lucia Floran

0

0

În noaptea asta-n care cad atâtea stele, în piept mi s-a trezit un glas străin și-n zvonuri dulci îmi pare că sunt o stalactită într-o grotă uriașă și flăcări de-adorare îmi ard în

IFIleana Lucia Floran

0

0

Nu sunt ce par a fi, m-apasă gânduri, Pete străine-n ceață risipite, Ce trândăvesc pe-eliptice orbite, Alunecând spre vise-n dese rânduri. Nu sunt ce par a fi, în astă seară Un colț de cer

IFIleana Lucia Floran

0

2

toamna, toate diminețile par identice... ceața rece și umedă pătrunde prin geamul întredeschis alungând visele calde, răsfoind cartea de pe noptieră, umbrind lumina palidă a veiozei și

IFIleana Lucia Floran

0

3

e-o noapte dintre acelea care plutesc departe de tine, pe tărâmurile bizare ale nepătrunsului și-n care nu înțelegi ordinea firească a partiturii... și uite, profesorul corepetitor nu e

IFIleana Lucia Floran

0

0

Cu toamna aș sta la taclale și tandru aș strânge-o la piept, din clinica-mi moarte, agale, să simt cum încet mă deștept. Cu lacrimi de frunze aș plânge, povara să-mi fie ușoară, iubirea să

IFIleana Lucia Floran

0

0

chiar dacă va trebui să-mi ucid și lacrimile încă nenăscute, nu mai pot plânge... ți-am prins pe retină chipul și lacăt am pus ochilor obosiți, ca să nu-l pierd... să-l păstrez în mod

IFIleana Lucia Floran

0

0

Am eliberat ochii închiși din spatele aripilor fâlfâitoare ale inimii, să se deschidă asupra tuturor celor înconjurătoare, lucruri sau sentimente de-a valma, în speranța că voi

IFIleana Lucia Floran

0

0

Nu vreau să privesc înapoi... Trecutul de mine s-a rupt; Pe malul acesta abrupt, Nu vreau să privesc înapoi; Disper cu un gând întrerupt, Dar teama cu ură-o jupoi, Nu vreau să privesc

IFIleana Lucia Floran

0

0

Emoțiile pe care le respinsesem cu înverșunare până deunăzi, m-ajung din urmă, ba limpezi, imaculate, ba dureroase, sâcâitoare, fiind, așa cum le știam dintotdeauna, cu două fețe; le aud

IFIleana Lucia Floran

0

0

sub masca glumei inocente, mă umiliți în propria mea lume și vă distrați privindu-mi ochii umezi (de râs și plâns deopotrivă); de fapt, vă plâng pe voi: bufoni lipsiți de suflet, a căror

IFIleana Lucia Floran

0

1

Vântul, hoinar prin lume, străbătând poteci necunoscute mi-a bătut în geam. Suflarea-i caldă, mi-a adus în dar parfumul florilor de toamnă și frunze rătăcite pe alei. Frunze desprinse de

IFIleana Lucia Floran

0

1

sunt încă pe drumul ce duce spre mine și harta e ferfeniță deja deși cu imensă grijă am împăturit-o la loc ori de câte ori am privit-o; nu cred să mă fi rătăcit... am urmat calea

IFIleana Lucia Floran

0

2

Vino, să privim împreună al nouălea cer ridat de liniile aeriene... luminițele care pâlpâie tulburând somnul stelelor bătrâne și nepăsătoare... Vino! și nu uita să închizi ușa în urma

IFIleana Lucia Floran

0

0

în jurul meu nu există nicio oglindă... îmi pipăi chipul cu speranța că e la fel cum mi-l amintesc de pe vremea în care îl zăream în câte o lacrimă lăsată să scape din închisoarea

IFIleana Lucia Floran

0

2

aș vrea pur și simplu să mă ridic și să plec... simt că nu sunt destul de bine pregătită și nu e un examen oarecare dar nu pot să renunț nici să-l amân sau să-l repet sunt obligată să

IFIleana Lucia Floran

0

2