Ioan Postolache-Doljești

vulgarităţii l-am atins
când m-am zborşit la o cicalitoare:
celula mea? nu mă mai frunte-atât de mult la cap!
s-a supărat şi a plecat...
celula, fruntea mea erau vulgare?...

îţi mulţumesc pentru popas, Ioan.

aduc mirate mulţumiri celui
ce mi-a propus umila-mi cugetare
din şanţ pe malul şanţului
vizibilă mai bine din cărare.
iar ţie-ţi zic:
eu m-am văzut mereu
subţire fir de apă izvorând din lut
doar umezind ici colo rădăcini de flori
atât...
azi m-ai făcut să râd,(ştiai că e ziua de râs?)
văzându-mă ieşind
din gaura parchetului posterităţii
un şoarece cu mâinile pe sus
holbat răcnind din toţi plămânii:
am învins, am învins!...
pentru atenţie şi semn îţi mulţumesc. Ioan.

singurătatea unei prostii.
din milă i-am făcut pereche...
mulţam pentru atenţie. Ioan.

băi ce dreptate ai Ştefane, că-n fond
şi pân-la urma urmei ce suntem? acolo
nişte ciudate burdufuri cu zeci de kile de atomi
lăsaţi de capul lor să ne-ntreţină,
să fim la mâna şi la mila lor...
şi iar îţi dau dreptate
că şi-nţeleptul din antichitate
gândea la fel,
că omul trebuie să fie-n viaţă
ca porcul pe corabie, de are apă şi mâncare,
să-şi caute de troaca lui şi-atât,
fără de gând că o să-l taie
sau că s-o scufunda corabia-n furtună...
chiar aşa, de ce m-ar interesa de ce e-n jur,
şi ce-o rămâne după mine-n urmă?...
exist! mă simt al dracului de bine...
mulţam de semn şi sfaturi bune. Ioan.

puricele a dat un pârţ valoros.
la cât mai multe, Ioan.

îţi vei da seama că e un fel de ars poetica şi
pretext, până la urmă, de a determina pe cineva drag
să renunţe le perii. nu-i aşa că îmi vei spune,
pur şi simplu,Ioan?

pentru că nu le am în dialog cu principeselle,
un singur mulţumesc pentru fiecare strofă
ar fi de-ajuns.
bănuiesc că şi Dumnezeu ar spune la fel:
doar o dată, Alino, că nu sunt surd...
încolo sunt toate bune.
felicitări. Ioan.

pacea are gust de lapte matern.
lumină revărsată duios din privirea mamei e pacea.
sărutul şi moliciunea sânului atins în jocul iubirii e pace
cum e şi paharul de vin ciocnit în bucurie cu alţii.
tot pace e şi rezolvarea măruntelor griji ale zilei şi munca
mai grea, mai uşoară pentru un trai mai bun.
iubiri făţişe, ascunse, împărtăşite au ba, sunt apanajele păcii.
chiar şi durerea neputinţei ce-o simţi când se stinge
părintele drag de bătrân, e tot pace.
pe scurt e mersul pe drumul vieţii fără de temeri
şi cu certitudinea că toţi ca tine sunt cei din jur...
când am văzut prima oară o girafă mi-am dorit
că dacă acacia sunt între oameni, girafa timpului să mă găsească,
în prânzul ei,mereu înflorit şi bogat în frunzare de gânduri
că asta e pacea ce-o simt...
bestiar e azi lumea, prohibit e numele păcii şi prădătorii
sunt fii morţii dornici de sânge...
belicoşi boşorogi ce nu mai au nimic de pierdut,
vor doar câştig din vânzare de arme şi un nesfârşit
şir de cadavre de tineri ucişi în războaie, atât...
o nouă Sodomă de-i lumea de azi, pentru că mi-ai zis:
"pace ţie, cititorule!", ca Lot, de va fi nevoie, am să-ţi spun
să nu priveşti înapoi că poeta din tine s-ar face sare,
lacrimă uscată plânsă de noi, încă optimiştii de astăzi...
blagpslovit fie-ţi cuvântul.
cu iertăciune de vorbă lungă, Ioan.

"mi-e dor de mine colosal de verde
şi nepătat în plete azi de alb"...

mă trage aţa să-l ştiu pe de rost.
felicitări, Ioan.

cu două lozuri câştigătoare în buzunar şi eu,
împrăştiatul în toate ale vieţii nimicuri,
falit şi neglijent, să amân bucuria...

domnule Tomescu,
nu ştiu cât să iau de bune cuvintele de apreciere
dar sigur pot să vă spun că în parnasul meu închipuit,
au făcut ca zeii, în libaţii, din corn de inorog
să-şi toarne pe gât ambrozia pe nerăsuflate şi,
cu ochii măriţi şi pofticioşi să dezbrace muzele-n dans,
de veşmintele toamnei...
vă mulţumesc, mulţumesc... Ioan.

da, Mărie,
e şi nu e păcăleală.
nu, pentru că i-am spus din prima, omidă, nu ca la toamnă, ştii tu...
da, pentru că voit în cârlig ca momeala am pus titlu,
iar dacă ţie ţi-a plăcut, mie cu atât mai mult
că mi-a ţinut şmecheria.
cu mulţumiri pentru atenţie şi semn... Ioan.

e că ar trebui doar titlul regulat puţin
încolo-i ... numa nu fie de deochi...

zâmbind, Ioan.

spun pe nume?
facă-ţi-se-ţi voia.
îţi mulţumesc de-atenţie, Mărie. Ioan.

şi îngrijorat la gândul de copiii nepoţilor mei
în rongleza lor vor înţelege zisele-mi de azi...

cu mulţumiri de popas,Ioan.

e un joc amar de cuvinte
privind toamna din mine şi cea de afară,
fiere vărsată, îndulcită cu miere de vorbă vulgară...
ştiam că vei citi şi m-am oprit la plouă, plouă,
tăindu-i coada câinelui din lanţ, să nu spui
că degeaba bat la lună.
pentru că-mi eşti simpatic ţi-o arăt prin gard:
plouă cu bombe, morţi, ruine, lacrimi
lângă noi colea,
plouă cu fabricate boli, frici, crize de tot felul
întunecând spre beznă viitorul
şi vocea mea ar vrea să urle pân-la ceruri,
băga-v-aş criminali demenţi eu undeva,
pe unde aţi ieşit ca prunci dar monştri,
belea pe viaţa lumii şi a mea...

cu mulţumiri de atenţie, Ioan.

al treilea rând, corect şi pe bune,
ar trebui să înceapă aşa:
mai este, hă,hă,hă, etc...

de data asta serios, Ioan.

şi să te alegi cu un zâmbet smuls,
un râs şi un bâz drăgălaş, feminin,
e ceva pentru o zi mohorâtă...

vă mulţumesc pentru atenţie. Ioan.

în scop terapeutic pentru suflet
renunţ uşor la măşti să mă simt bine
manifestându-mă prin spirit ludic...
chiar dacă poetaş de hudiţi mă văd unii
nu-i bai o ştiu că sunt nătâng
un joc banal e viaţa de cuvinte
şi prea adesea dau
cu gândul drept în gândul stâng...
sunt bucuros spunând că ţi-a plăcut
conglomerantu-mi de truisme
şi-ţi mulţumesc că nu i-ai spus
că-i îngăimări de futilisme...

binedispus, Ioan.

la opt fără ceva abia ajuns pe plajă
văzut-am cu mirare un albatros în zbor
purtând în cioc ceva albastru
acum aflându-vă necazul(?)
pot să vă spun din experenţă doar atât:
lăsaţi-vă în voia lui de zbor
orice pătruns în inimă a nu se scoate
c-odată scos se pierde tot seninul...

părerea mea, Ioan.

în totul lumii ce sunt decât o celulă epitelială
de pe călcâiul lui Dumnezeu, uzată prea lesne sub
călcătura-i adâncă pe drumul desfundat al timpului?
de-aş fi neuron, hei, hei, dar nu-s aşa că, dacă el a
făcut lumea asta ajunsă astăzi lături, n-are decât
cu ea să se spele pe cap... zi că nu...

cu mulţumiri de trecere, Ioan.

în spiţeria mea din cartierul mărginaş,
ca prea puţini, tu ţi-ai făcut curaj să vii.
zici că medicamentul ţi-a priit. sunt măgulit.
aici găseşti doar leacuri bio...
să sper că mai revii?

cu mulţumiri, Ioan.