Poezie
Pace ție, cititorule!
2 min lectură·
Mediu
toamnă prin ochii tăi văd pacea
curajul de-a fi om până la capăt
ne naștem în țipăt
contactul cu viața e dur
să tai aerul convențional al existenței
prin ruperea de ombilicul matern
e o îndrăzneală cu care venim
să construim fericire pe planeta dăruită
cu atâtea speranțe dăm zor să ne maturizăm
să crești înseamnă să gândești
să pui umărul la încercările umane
un timp fără suflet înseamnă o cauză pierdută
să ne îngrijim sufletele oameni buni
din ele iese îngăduința pentru tot ce ni s-a dat
să nu ne mai însingurăm
să nu mai aruncăm cu pietre
să nu mai înjurăm de mama celorlalți
să nu mai dorim moartea caprei vecinului
să nu mai fluierăm a sărăcie
cineva tot încearcă să strecoare în noi frica
acest dușman ipocrit al prezentului
ea ne tulbură liniștea ne învrăjbim
ne pierdem adevăratul văz
amestecăm culorile până la cenușiul mat
fără iubire orice atingem doare
urlăm cât de tare putem în inima noastră
până ce plesnește și moare tot ce am ridicat
prin forța creatoare
mă apuc să scriu o poezie de dragoste
cu d de la Dumnezeu
poate vi se pare ciudat
ador tăcerea planetară încât
să aud numai păsările
veselindu-se din ram în ram
o singură casă văruită cu iubire am
pacea
în ea mă simt din nou copilul nenăscut
înotând plăcut în lichidul amniotic
al eternității
022480
0
lumină revărsată duios din privirea mamei e pacea.
sărutul şi moliciunea sânului atins în jocul iubirii e pace
cum e şi paharul de vin ciocnit în bucurie cu alţii.
tot pace e şi rezolvarea măruntelor griji ale zilei şi munca
mai grea, mai uşoară pentru un trai mai bun.
iubiri făţişe, ascunse, împărtăşite au ba, sunt apanajele păcii.
chiar şi durerea neputinţei ce-o simţi când se stinge
părintele drag de bătrân, e tot pace.
pe scurt e mersul pe drumul vieţii fără de temeri
şi cu certitudinea că toţi ca tine sunt cei din jur...
când am văzut prima oară o girafă mi-am dorit
că dacă acacia sunt între oameni, girafa timpului să mă găsească,
în prânzul ei,mereu înflorit şi bogat în frunzare de gânduri
că asta e pacea ce-o simt...
bestiar e azi lumea, prohibit e numele păcii şi prădătorii
sunt fii morţii dornici de sânge...
belicoşi boşorogi ce nu mai au nimic de pierdut,
vor doar câştig din vânzare de arme şi un nesfârşit
şir de cadavre de tineri ucişi în războaie, atât...
o nouă Sodomă de-i lumea de azi, pentru că mi-ai zis:
"pace ţie, cititorule!", ca Lot, de va fi nevoie, am să-ţi spun
să nu priveşti înapoi că poeta din tine s-ar face sare,
lacrimă uscată plânsă de noi, încă optimiştii de astăzi...
blagpslovit fie-ţi cuvântul.
cu iertăciune de vorbă lungă, Ioan.