Jurnal
vrând să fiu în rând cu lumea
1 min lectură·
Mediu
şi-aşa-mi vine nu ştiu cum
să-mi pun creierul pe moaţe
creţ să-l fac pân-la durere
să mă ia Minerva-n braţe
c-un pupic matern pe creştet
să mă binecuvânteze
pâcla grea de gânduri negre
ce îmi ţine tâmpla-n cleşte
praf şi pulberi să se facă
dispersate-n patru vânturi
capul să se lumineze...
vreau să fiu în rând cu lumea
să nu mă întreb ca prostul
de ce cei şapte "magnifici"
păcii nu îi vede rostul
în contextul actual
de ce preamăresc războiul
cu cortegiul lui de crime
de distrugeri şi de lacrimi
finanţându-l cu largheţe
hlizându-se ca tâmpii
făcând idioate glume
puşi cu totul dinadinsul
să îl facă pe proscrisul
disperat la o adică
să apese pe butonul
rosu
al sfârşitului de lume...
şi-ncă l-altă întrunire
să nu mă intereseze
cum pentru fotografie
larg zâmbesc în primul plan
mari şacali de primă mână
haita încheiată-n urmă
de dulăul jugănit
umil bleg purtând jujăul
mut mut mut...
mamă ce mai caniculă
ameţit de-aşa căldură
tot o apă... gata
cred că am găsit scăparea
am să-mi tai fâşii chiloţii
că şi-aşa mă detanjează
şi-mi fac moaţe...
021.596
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 183
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “vrând să fiu în rând cu lumea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/jurnal/14163308/vrand-sa-fiu-in-rand-cu-lumeaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
în totul lumii ce sunt decât o celulă epitelială
de pe călcâiul lui Dumnezeu, uzată prea lesne sub
călcătura-i adâncă pe drumul desfundat al timpului?
de-aş fi neuron, hei, hei, dar nu-s aşa că, dacă el a
făcut lumea asta ajunsă astăzi lături, n-are decât
cu ea să se spele pe cap... zi că nu...
cu mulţumiri de trecere, Ioan.
de pe călcâiul lui Dumnezeu, uzată prea lesne sub
călcătura-i adâncă pe drumul desfundat al timpului?
de-aş fi neuron, hei, hei, dar nu-s aşa că, dacă el a
făcut lumea asta ajunsă astăzi lături, n-are decât
cu ea să se spele pe cap... zi că nu...
cu mulţumiri de trecere, Ioan.
0

Tu vezi-ţi de formulări ca acelea
din debutul şi finalul textului de faţă,
că de butonul roşu suntem sătui,
a băgat în spărieţi omul cu-minte,
cei şapte au limbrici la pace,
ce le poţi face, îi mănâncă rău,
îi scurmă, lasă-i frate-n gând în urmă...
De lume are el grijă Dumnezeu, vorba ceea, facă-se voia Lui...