revedere

în ziua de probajeni m-a anunţat că vine cu glas schimbat, insiduos, de prună coaptă. m-am prins că-i ea, i-am zis: iubire, vino, te-aştept cu inima ... sculată. a-nchis. am dat-o iar în bară, te pomeneşti c-am supărat-o. am apelat-o. nu mi-a mai răspuns. frustrat mi-am zis: i-o fi poate ruşine uitându-se-n oglindă cum arată, la menopauză intrată cu bucile căzute în chiloţi şi ţâţele lăsate... dar repede, nu fi răutăcios, m-am dojenit, chiar de-i aşa fii domn că nu se ştie niciodată... de o veni, ea vine să se deie toată, tu pregăteşte-o pulpă de batal să fie bine marinată, o ţuiculuţă, vin, grătar, mai taie-ţi floacele albite, mustaţa fă-o streşină pe buză şi-ntâmpin-o în prag cu scuză c-ai ofensat-o... era-ntr-o miercuri seara. joi, în zori aud bătăi discrete-n uşă. intră, îi zic, atent să nu îmi dea în foc cafeaua... rămân cu ochi măriţi, tembel, mă mir ca-n noapte cucuveaua... e verde, domnule, şi suplă, cu mere-n sân, cu ochi de mură coaptă şi simt pe ici pe colo zvâcnituri ca-n vremurile de-altădată... păşesc spre ea cu braţele întinse, face la fel, o strâng, abia mă strânge. bine-ai venit, şoptesc, ea: sunt dezhidratată, vreau apă, cât mai multă apă... e-a zecea zi de coabitare, de-ajuns să văd că aparenţa-nşeală, că e frumoasă dar deloc focoasă, că-mi umple casa de răcoare şi-i tristă, mater dolarosa... o ţin în braţe. îi spun de trandafiri, de crizanteme şi de căpşunul care-a dat iarăşi în floare, dar fără conotaţii sexuale ci doar de drag şi-afară, ca şi lumea, vremea-i rea şi plouă, plouă...