Ioan Postolache-Doljești

al nostru că şapte de tine fost-am făcuţi, trei eve şi patru adami, pe pământ sugând la ţâţa solară. a doua şi-a treia dintre eve pretimpuriu au devenit îngeri şi primul dintre adami de curând e

Mimează-n golănaş şi pui de lele, Vrând musai lumea să-l asculte. Se laudă şi-njură în acute, Mimând a golănaş şi pui de lele. Părând că nu îşi mai încape-n piele, Chiar dacă îi atârnă

la alegere terasă la masă ei doi nu se știe de când chercheliți primul din ei cu emfază admirăm și slăvim ce iubim luăm în derâdere și disprețuim ce urâm curva asta de suflet plină de teamă tot

catarg timpul funii de tâmpă mă strâng languroşi decibili dinspre ţărm eol doarme cu burduful sub cap tot mai departe-i itaca... aed? un hohot cutremură pământul de sunt hamster pitic te

sunt mărul pădureț din livadă în al zecelea an de rod. merele mele sunt astrigente, pungesc guri,ștrepezesc dinții de lapte, nici viermii pulpa merelor mele n-o rod. au fost ochi de la bun

ție ți-aș da o stea doar că exiști dar n-am decât stelele-n cer și cele verzi de mânie de mine că încă mai cer existenței un dram de iubire...

mulțumesc de urări dar ce-aveți cu mine mă de toți vreți să fiu sfânt când încă la greu pot să mai cad în păcat cum ce fac dar ce poate face un ion când sticla-i catod și paharu-i anod decât

dintotdeauna-au fost "băieți deștepți" mereu se măsluiește adevărul interesați au schimbat scorul dintotdeauna-au fost "băieți deștepți" șarmanți și mitomani în găști independenți răstălmăcind

viul în tridimensionalul terestru-i legat preponderent de carbon între diamant și cenușă sunt om omu-i "cotiledonul" domnului viața-i partida neîntreruptă de sex a lui dumnezeu cu

strâng urletu-n mână se sufocă și izbucnește în râs mă sperie deschid palma și-o scutur rămâne lipit de unde atâtea culori fără atingeri pe degete oare... mă-mbrac de crezi că nuditatea e

ieri, cocoţat pe echinocţiu, la zero când balanţa s-a oprit, gândeam la timpul petrecut cu tine şi fericit şi amărât de ce-ai putut să faci din mine. frumoasă, enigmatică, dorită, când

zi de-aiurea țigara cafeaua n-au gust speli vasele ștergi aragazul în creier e vid de parcă noaptea a fost o ventuză casa-i curată te simți un gunoi pe care vrea să-l zvârlă afară pereții-s prea

Maricica şi Gheorghiţă rămân singuri acasă pentru trei zile. Mama e plecată la Iaşi pentru nişte analize. Maricica e într-a opta iar eu într-a treia. _ Maricică, mamă, ai grijă de băiet. Tătî

în zori văd și mă bucur doamne încă o zi de lumină orb tata vedea amintiri și zâmbea misterios uneori lăcrima vedea cruzimi din război ori fetele moarte de mici ferecat în tăcere ofta eu

ieri îmi ploua azi soarele-mi râde și eu mă simt ca o gaură neagră în plină acreție tot jurul e plin de lumină în care plutesc ca un praf cosmic gândurile tale gândurile mele fuioare