Poezie
da, zicea um măr în iarnă...
1 min lectură·
Mediu
sunt mărul pădureț din livadă
în al zecelea an de rod.
merele mele sunt astrigente,
pungesc guri,ștrepezesc dinții de lapte,
nici viermii pulpa merelor mele n-o rod.
au fost ochi de la bun început care-au zis:
bă, păcat de vigoarea rădăcinilor lui
și-au venit cu mlade de-altoi,
cu cuțit, cu feșe, mastic.
m-am lăsat an de an altoit.
au vrut se pare din mine să facă,
cracă cu cracă copacu lui Miciurin
și-n parte au reușit,
sunt un copac ciudat în livadă
pentru rarii ochi ce vin să mă vadă.
din trunchi îmi ies lăstari sugători
ce storc de vlagă altoii,-i usucă,
e un fel de răzbunare de ADN,
coroana mi se reface, deveni-voi iar eu.
da, zic în iarnă, va veni primăvara,
mă voi îmbrăca în cămașa de flori alb-roz
și voi face iar merele mele.
cu bune cu rele alți culegători vor veni,
altele vor fi preferințele
și mă voi bucura când voi auzi:
ăsta-i copac cu fructe ecologice.
le vor culege, le-or pune-ntre pale de fân
și când merele mari, ochioase,de soiuri alese,
îmbâcsite de-otrăvuri vor fi putrezit,
ca proaspete,acum coapte deplin,
ale mele le vor umple gurile cu-arome dulci
și voi auzi:da, astea da, mere adevărate...
001.411
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 200
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “da, zicea um măr în iarnă....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14119926/da-zicea-um-mar-in-iarnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.