Ioan Postolache-Doljești
Verificat@ioan-postolache-doljesti
„cuvântul scris - veșnicia sufletului”
trăiesc e oul întreg nu-l sparg să iasă puiul
datorită atenționării dv.
pe de altă parte erau dovada vie
a sincerității încă din titlu.
cu mulțumiri, Ioan.
Pe textul:
„și totuși nimic nu mă deosebește de ei" de Ioan Postolache-Doljești
sărbători cu bucurii. Ioan.
Pe textul:
„Ghicitoare (310)" de Miclăuș Silvestru
De îmbunătățitvizualizez falangele cotrobăind
dimineți mângâiate sâni sufocați
sculatul din morți (he he hei)
și-mi vin în minte versurile
lui Zaharia Stancu:
"ne-am pipăit în noapte cu patimă și ură
oamenii aruncau după noi cu var
dar răscolind în carne un episod murdar
noi ne-am făcut prin asta iubirea și mai pură"
dar, (numai dar al vieții nu e)
dragostea ca orice floare se ofilește și moare
iubirea se transferă în rod și mulți asta n-o știu
cel puțin în simțire zvârle pingelele roase
încalecă noutatea în fugă bătând cu pintenii noi
cel simțitor va rămâne s-audă urlet de fiară
pământul și talpa cum ard și muțenia macilor cu gurile rupte.
o poezie cu suflet. felicitări. Ioan
Pe textul:
„Yams" de Violeta Florentina Ion
în vers e chiar foarte bun.
Pe textul:
„marketing" de Anghel Geicu
Recomandatașa cugeta cât de cât să-și umple singurătatea Adam și
frământarea auzindu-i-o Dumnezeu
iubindu-l mult că leit îi era la chip și asemănare
din creier i-a smuls ca pe-o coastă ideea
a încarnat-o și i-a dat-o
în prima fază voind ca să-i zică
Adame gândul tău s-a-mplinit ia infinitul palpează-l
dar să nu-l sperie tare i-a zis
ia-o asta fie-ți femeia.
eu unul când o văd o ating cu ea când suntem una
în brațele mele strâng infinitul și-n el cu totul
aș vrea să mă pierd cu toate că să-l înțeleg
n-am să pot niciodată și-aici e poate farmecul vieții.
mulțumindu-ți că mi-ai dat posibilitatea să citesc una
dintre cele mai frumoase poezii ale tale, Ioan.
Pe textul:
„Infinitul. Orb și surd" de razvan rachieriu
2-3-depinde de gust. Constantinopolul a fost cucerit
cu promisiunea că cei ce vor muri punând semiluna pe palisade
vor avea parte, in rai, de planturoase cadâne.
4- indubitabil pentru bărbat ochiul decide.
5- "de cazi din rai în iad..."- pentru evitarea cacofoniei.
&- e o chestie între instinct și rațional. Brusc, la
ochiul partenerei văzând o pucheană, am devenit ipotent.
7-Pentru zomb realitatea e ce simte și vede, numai atât.
8-Prostia e balta cu fund mișcător în care, din păcate,
se mâlește raționalul mereu.
9-"să nu irosim clipele", dar ele vor vrea?
10-Mizantropul,de fapt, e un prost elevat, dominat fiind de sine.
poate lăturalnic gândind, Ioan.
Pe textul:
„Vise și realitate" de razvan rachieriu
umană singurul tragic și fățarnic
pentru că este gândit
"și merele care nu știu decât de ispită"
care și-n ultima zi se lasă străpunse
cruci pe colacii ca ADN=urile împletiți
și pe finalul amorf de colivă să fie
interesant și adânc poem ce dă de gândit
cu stimă,Ioan.
Pe textul:
„nocturnă " de Ottilia Ardeleanu
ajung rare exemplare în insectare materiale
de studiu pentru niște ochelari pe un nas
strănutând de praful stârnit căutând aticisme
cum bine a zis Eminescu
alaltăieri a fost Nichita ieri Goga
și dacă Eminescu e "cadavrul din debara"
oare cât de mare-i prostia trufiei noastre Răzvane?
Pe textul:
„fluturi" de Ioan Postolache-Doljești
nu e loc de speculații
autorului ovații
să-i aducem chiar că-i șuie
rău de tot
ne tot cunoscător de poezie, Ioan.
Pe textul:
„rapsodie șuie" de Valeriu D.G. Barbu
de porțelan pentru poet
din el poți scoate șiraguri de perle
mici multicolore cioburi să faci
cu ele vitralii pentru un joc frumos de lumini
dar dacă încerci mortarul în el căzut și întărit să îl scoți
îl faci zob și da cum zici tu la sfârșit
e delir
felicitări pentru multe
anterioare bijuterii. Ioan.
Pe textul:
„Sunt o margine" de Ionut Acrudoae
cu limbă de moarte ar spune
nările nu mi le umpleți cu vată
și gura căscată lăsați-mi-o
pentru muștele necrofage
nu vreau să-nfloresc ca în
poezia asta atât de sinistră.
ca impact emoțional e de maximă notă. felicitări.
Ioan.
Pe textul:
„flori de cadavru" de Leonard Ancuta
sigur perenă
curat îmbrăcată virgină
dovadă a zicerii că
iubirea-i lumina vieții
și căsătoria plata luminii
încă e bine că ești doar în logodnă
ai grijă de tine. Ioan.
Pe textul:
„Poema sin vergüenza VII" de Cezar C. Viziniuck
mama lui de post
numai bărbat să nu fii
și ele n-o știu dar
vorba lui Sorescu
"lasă mă că vine ea sângură..."
zimbind la necazu-ți, Ioan.
Pe textul:
„poem dement" de Ștefan Petrea
coji de nucă și un culegător de texte
de pe pereții closetelor publice e premiat
pentru poezie nu înțeleg de ce vă supără
aceste blânde adieri de opinii... zău așa...
cu stimă,Ioan.
Pe textul:
„de mințit iubirea cu poezie" de Ottilia Ardeleanu
pe pielea mea am simțit că pentru mine-i prea largă
pentru el nicidecum a crăpat
sunt un câine al lumii atașat chiar
dacă îmi dă hain cu bombeul în bot
nu-s zomb
prostia și inteligența știu că-s surori gemene
ce deseori se iau de părca prostul ce-asistă să
râdă-n culori
mereu cam de-a moaca...
cu stimă,Ioan.
Pe textul:
„Eu și alter-ego-ul 2. Tăcerea proștilor și tăcerea deștepților" de razvan rachieriu
cum să nu recunosc chipul adevăratei poezii
exorcizare de suflet
nu pentru exonerare
ci acceptare
a datului chiar dacă pare indefinit
nu-i ăsta oare adevăratul suflet al poetului
cu stimă,Ioan.
Pe textul:
„bunavestire" de Vasile Munteanu
mulțumesc mult de popas. Ioan.
Pe textul:
„spune-mi verde în față" de Ioan Postolache-Doljești
rezultat
un fiasco
pare mai degrabă un plagiat
din "opera" unui
închipuit suprarealist autor
încă viu
dar ca literat decedat
cu prieteneasca scuză a sincerității,Ioan.
Pe textul:
„*" de Ștefan Petrea
moșmondind prin cameră nu-i un amețit
el poate fi stup de bondari
și cuib de capcane precum se vede
hm auzi mentosana bună. Ioan.
Pe textul:
„mentosana" de Ciupureanu Dan
face toți banii plus un bacșiș
poate unde mi-i dor să mai sărut
și acum un genunchi tânăr
nostalgic, Ioan.
Pe textul:
„trenul verde" de Lavinia Micula
