Poezie
Poema sin vergüenza VII
1 min lectură·
Mediu
¿¡pe bune
¿¡chiar mă crezi tâmpit
¿de unde apari mereu în miez de noapte
și-ți încolăcești brațele în
jurul gâtului
de fiecare dată îmi îndrugi minciuni
de fiecare dată te cred
minciunile tale sunt atât de gingașe
că mintea mea bolnavă de tine nu le poate respinge
am crezut că ne iubim
prin munții bucovinei
cu buzele
am salutat soarele ce a trecut atât de aproape
privindu-ne
parcă peste tine au zăbovit mai mult razele lui
(uite acum sunt gelos pe soare)
¿¡pe bune ioana ¿¡pe bune
acum după ce ne-am logodit
și inelele strălucesc pe degetele noastre
tu te crezi îndreptățită
să-mi ceri socoteală pentru
fiecare vers pe care-l scriu cu
buzele pe abdomenul tău
¿de ce mi-am luat o logodnică în locul unei muze
de mâine n-o să-ți mai vorbesc de mine
nici despre copiii pe care-i naști
dându-le frumusețe prin însăși dificultatea nașterii
033.883
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cezar C. Viziniuck
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Cezar C. Viziniuck. “Poema sin vergüenza VII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/14068548/poema-sin-verguenza-viiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
numai bine!