rapsodie șuie

(fiindcă tot venit-a primăvar'mea) a venit întâi o boare subsuorii norilor ca să tulbure arzătoare elocința ciorilor un taraf ce-i spânzurat în salcâmul gol, sălbatic pân’ și-un pui alienat cârâie de zor astmatic pe o salcă vizavi găunoasă și bătrână concurează mierla și cucul așezat pe-o rână ploaia bate doba-n țigle pe asfaltul numai găuri desenează alte sigle în băltoace pentru show-uri niște mâțe odârlite la bordură pe-ndelete au apucat chivernisite să vândă la toți bilete câinii vagabonzi și falnici de ciudata libertate urlă tandru la localnici și la aciuați din sate veniți la margine de târg cum se zice, iarmaroc în nădejdea că prin sârg o să vândă cu noroc niscai sterpe orătănii adunate din ogradă râvnite de orășenii puși mereu aici pe sfadă vremea pare rea pe bune doar la cei plini de cusur pe faună o doare-n... (spune!) ...împrejur iată vine intempestiv tată al golanului gudurându-se lasciv ditai mutra Soarelui numai c-un surâs beteag schimbă starea, Derbedeul... când înalță ca un steag peste toate curcubeul vindecă tristețea care urbea-n tihnă rumega iar pe faună o doare (haide spune!) ...undeva dacă lumea nu ascultă pulsul vieții, ciori sau niște bieți căței, cumva rezultă că orzul nu-i stricat pe gâște: a trecut pe-aici năvalnic un pribeag - sau nu se știe! - ca să scrie-n vers șăgalnic doar o rapsodie șuie